În anul în care a împlinit 30 de ani, Silviu Cadia a decis să facă ceva inedit. Fost campion național la atletism, corporatist în Timișoara la acea vreme, Silviu a plecat în aprilie 2015 într-o călătorie de peste 3.000 de km până în Iran. Și nu orice călătorie ci una pe bicicletă.
A pedalat timp de două luni, pentru a afla ce anume îi face pe oameni fericiţi. A vrut însă să dea și un scop caritabil expediției sale și a adunat bani pentru un copil bolnav. A căutat aleatoriu un caz pe facebook și a fost să fie Karina, o fetiţă din Deva, diagnosticată cu neurofibrom şi care avea nevoie de o operaţie într-o clinică specializată din străinătate. Silviu a „vândut” fiecare zi din aventura sa cu 100 de lei şi a trimis la schimb, celor care au vrut, scrisori din locurile în care se afla, cu întâmplări și schiţe desenate chiar de el.
În căutarea fericirii
De ce Iranul? La o plimbare pe malul Timișului și-a numărat zilele de concediu și s-a gândit unde ar putea ajunge în două luni pedalând. Scoția, Potugalia, Rusia i s-au părut mai puțin atractive, așa că gândul i-a fost fie ce-o fi plec în Iran. Cum niciun un român nu mai ajunsese acolo pe bicicletă s-a gândit că știrea va ajunge în presa națională. Și dacă va avea expunere de ce să nu încerce să îi dea și un scop caritabil? Așa s-a născut „The Road&The Happiness”, o pagină de Facebook în care a postat mereu fotografii din expediţie. A trecut prin România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Armenia şi Iran. Bulgarii s-au dovedit a fi reticenţi, iar turcii ospitalieri.
„Într-un mod paradoxal, cei mai fericiţi oameni, cel puţin din cei cu care am interacţionat eu, au fost cei din Iran, asta în ciuda faptului că trăiesc într-o ţară în care au nişte dificultăţi pe care noi nici măcar nu ni le putem imagina.”, a povestit Silviu Cadia.
Nu i-a fost uşor iar la un moment dat, din cauza unor probleme la genunchi, s-a gândit să abandoneze cursa. Optimismul şi persoanele pe care le-a întâlnit în călătoria sa l-au făcut însă să meargă mai departe.
„La început voiam să întreb câţi mai mulţi localnici ce anume îi face fericiţi. Mi-am dat seama totuşi că puteam adresa această întrebare doar celor cu care am interacţionat mai mult. Răspunsurile au fost variate, dar cei mai mulţi au vorbit despre familie şi despre prieteni”, spune Silviu.
Tot în Iran, punctul final al călătoriei, a lăsat şi bicicleta care l-a însoţit în căutarea fericirii. I-a facut-o cadou unui puşti de 13 ani, copilul unei familii la care a poposit câteva zile.
A revenit în ţară și a fost în continuare corporatist. Dar pedalatul și călătoriile sunt pentru el un mod de viață.
“Eu am făcut atletism. Am tot avut însă accidentări și după vreo patru operaţii la genunchi am decis să o las mai încet şi să renunţ la sportul de performanţă. Nu pot să mai fac foarte multe din cauza genunchilor iar pedalatul este unul din sporturile care nu doar că mă ţine în formă, dar mă menţine şi cu genunchii. A devenit o pasiune. Nu merg la competiţii, o fac strict din plăcere, la sfârşit de săptămână. Aşa am ajuns să-mi dau seama că e foarte frumos să călătoreşti. Fie dintr-un loc în altul, fie pe mai multă vreme, cum am plecat în Iran. A fost o experienţă extraordinară, care mi-a schimbat viaţa”, spune fostul sportiv.
Fascinat de India secretă. ”Am renunțat la meseria de corporatist și am ales să îmi văd de planurile la care visam în ultimii ani”.
La trei ani după Iran pleca în Himalaya. Se gândea de mult la călătorie pe bicicletă acolo. Asculta fascinat poveștile cunoscuților ce ajunseseră prin India. Banii necesari și prioritățile l-au ținut însă acasă. Era un vis aproape uitat. Până într-o zi de iarnă, când aflat în vizită la părinți a descoperit „India secretă” de Paul Brunton, un jurnal de călătorie, scris prin anii ’30. Și a înțeles că ”viața îi face cu ochiul”.
”Când am deschis cartea, mi-am găsit numele scris pe prima pagină, alături de niște felicitări formale pentru premiul 2 din clasa a II-a. Vreo 25 de ani a stat cartea acolo. Am luat-o acasă și am citit-o în câteva zile, sfârșind fascinat, intrigat, debusolat, amuzat și mai ales dornic să ajung acolo. I-am mulțumit în cap persoanei care s-a gândit să-mi dedice această carte și mi-am promis că în acel an chiar voi ajunge în India”, povestește lugojeanul.
Și-a propus ca în septembrie 2018 să sa traverseze de unul singur unul din cele mai înalte drumuri din lume, Leh-Manali: 500 km într-un deșert din nordul Indiei, în muntii Himalaya. O aventură în care să își exploreze presupusele limite ale acestei lumi, atât exterioare cât și interioare. Nu doar atât însă, pentru că a găsit și de această dată o cauză pentru care să pedaleze: Inima Copiilor, asociaţie ce luptă pentru salvarea copiilor bolnavi de inimă.
”În fiecare an, 1500 copii au nevoie de o operație pe inimă pentru a trăi. Ei fac cât se poate și vreau să vă rog să facem și noi cât de mult putem pentru ca mai mulți copii bolnavi de inimă să aibă o sanșă la viață”, suna la plecare apelul lui Silviu.
La sfârşitul lunii septembrie și-a luat economiile(”Cine crede că pentru astfel de călătorii sar sponsorii cu echipamente și banii se înșală amarnic”) și a zburat în nord-vestul Indiei, în regiunea Ladakh. Planurile s-au schimbat după ce compania aeriană i-a rătăcit bicicleta, iar drumul pe care și-l propusese se închidea în luna septembrie. Atunci s-a hotărât să meargă pe un drum mult mai scurt, în apropierea oraşului unde era cazat, pasul Khardung La, cea mai înaltă trecătoare circulată din lume(5.346 de metri). Nu a mai fost o călătorie cu bicicleta de zece zile, ci a urcat de la 3.600 în ziua respectivă. A fost ceva mai extrem, recunoaște Silviu.
A hotărât ca Dharamshala(cel mai cunoscut loc din zonă și unde guvernul în exil al Tibetului își avea reședinta. În imediata apropiere, la McLeod Ganj este de găsit însuși Dalai Lama, stabilit aici de mai bine de 6 decenii), să devină noua casă iar de-acolo să pornească în căutarea poveștilor cu locuri frumoase și oameni sinceri. O decizie grea, recunoaște.
”Așa că am renunțat la meseria de corporatist și am ales să îmi văd de planurile la care visam în ultimii ani. Am ales cu inima și pot spune că, deși sunt departe de oamenii dragi de acasă, de familie, de animale ori de natura noastră cea frumoasă, în fiecare dimineață mă trezesc recunoscător că viața îmi dă ocazia să fac ceea ce iubesc și îmi doresc cu adevărat.”, spune fostul corporatist.
Anul a început aparent potrivnic planurilor după ce obligațiile profesionale i-au dat peste cap pregătirea din iarnă. A rămas fără sponsori, iar donațiile oamenilor pentru Inima Copiilor au devenit o amintire. Nu s-a lăsat însă descurajat.
”Până nu se adună cei 50. 000 pentru Inima Copiilor nu mă las și cred cu tărie că obiectivele îndrăznețe vor inspira și determina mai mulți oameni să devină mai buni. Sănatate să am, că restul vin prin muncă și determinare”, susține cu îndârjire Silviu.
Aventura a continuat cu o altă călătorie în Himalaya, din Dharamshala în Chamba în cursul lunii martie, de data aceasta alături de doi prieteni din Lugoj, Alvin și Vlad. O călătorie de aproape 300 de km, prin care din nou a încercat să determine lumea să doneze pentru Inima Copiilor.
”E greu de pus în cuvinte starea aceea cand îți vin în vizită doi prieteni din copilărie taman până în India ca să ne dăm cu bicicleta prin Himalaya”, posta cu entuziasm Silviu pe „The Road&The Happiness”.
AlterNativa, un proiect nou
Câteva săptămâni mai târziu a ajuns în Nepal, iar apoi în ținutul Chamba, pentru pregătirile unui nou proiect. Aventurile din seria „The Road&The Happiness” vor prinde de acum forma unor evenimente deschise tuturor pasionaților de călătorie, aventură, tradiții culturale ori educație. Toate experiențele de acum înainte le va împărtăși cu orice dorește o tură prin Himalaya, prin locuri mai puțin cunoscute și pe cărări mai puțin bătute.
”AlterNativa este un proiect nou, prin care ne dorim ca oamenii pasionați de călătorie să descopere locuri mai puțin cunoscute și să cunoască oameni din comunitățile locale. Scopul este de a conecta oameni din culturi diferite și de a învăța unii de la ceilalți”, scrie pe pagina de Facebook a proiectului.
India este însă mult mai mult decât pedalat. Pe Silviu l-a făcut să privească altfel lumea și modul în care își trăiește viața, să ajungă la o readaptare și potrivire a ideilor și gândurilor. Este o lume a contrastelor. Mizerie, sărăcie, scene de filme post-apocaliptice din periferia urbană, ignoranță, corupție, superstiție, segregare, dar și oameni cu suflet mare și minte deschisă, oameni care se bucură să împartă cu tine din nimicul lor, locuri care îți taie respirația, veșminte, temple, obiceiuri, meserii și ceremonii, miresme și arome puternice, mâncare ce-ți dă aripi și înșiruiri de evenimente care îți dau peste cap logica occidentală și propriile idei despre viață și oameni. India, spune el, este o lecție extraordinară pentru oricine ajunge să-i calce granițele. Un concediu petrecut pe un șezlong dintr-un „all-inclusive” nu o să-ți ofere niciodată, spune el, toate aceste experiențe.
”Îmi doresc mult să ajut, într-un fel sau altul. Eu mi-am găsit o cale prin care pot să ajut”
Silviu rămâne un idealist. Dacă pentru călătoria în Iran și-a îndeplinit misiunea, ultimul an l-a dezamăgit puțin din acest punct de vedere. Crede că doar implicându-ne constant putem schimba lumea în bine. Fie că e vorba de India, de România, de inimile copiilor ori de drumul spre fericire fiecare poate face ceva. Societatea are nevoie de mai mult de la noi. Chiar dacă lucrurile nu se schimbă atât de repede pe cât ne-am dori, trebuie să rămânem optimiști. Și trebuie să ne urmăm și pasiunile, chiar dacă nu avem expunerea locală, națională sau oricare pe care ne-o dorim.
”Eu mi-am găsit o cale prin care pot să ajut, îmbin utilul cu plăcutul. Este ușor descurajant uneori să descoperi că depui atâta efort, că îți pui toate resursele fizice, emoționale, mentale, financiare și temporale și lucrurile nu merg cum ți-ai dori. Dar mergi mai departe”, încheie Silviu.
Ce ar mai fi de adăugat? Mesajul Enonei Chiriac, persoana de contact de la Inima Copiilor spune totul “Dragă Silviu, vrem să îți mulțumim și să mulțumim (prin tine, cum altfel) tuturor prietenilor tăi care te susțin și care donează pentru Inima Copiilor și copiii pe care ii ajutăm. Tu ne cunoști de puțin timp, iar ei nu ne cunosc deloc! Ne ajută pe noi pentru că te iubesc pe tine! Asta ne emoționează enorm! Nu știi cât! Vă mulțumim mult ție și prietenilor tăi. Nu sunt donații, sunt minuni, și minunile le facem noi, oamenii obișnuiți, toți, împreună! Pentru alții. Mulțumim că faci asta posibil! Drumuri bune pe unde ești tu! Să știi că are rost!”
Pe Silviu puteţi să-l urmăriti pe paginile dedicate acestor evenimente, unde va mai posta filmări şi poveşti(„The Road&The Happiness” și AlterNativa). Dacă vreţi să vă alăturaţi cauzei lui puteţi să faceţi donaţii pe inimacopiilor.galantom.ro.
