Beck cântă de când se știe. S-a născut în Drobeta-Turnu Severin, însă de la vârsta de cinci ani, trăiește în Timișoara. A studiat pianul și chitara acustică la Colegiul Național de Artă „Ion Vidu”, dar și cursuri de muzică în Statele Unite. Primul album „Poduri de Pace” l-a lansat în 2015. A susținut numeroase concerte la festivaluri și evenimente(Timișoara Refugee Art Festival, Flight Festival. Summer Well Festival), iar anul trecut a fost câștigătoarea premiului Bega Music Festival la secțiunea creație.
Pentru Beck, muzica este un mod de viață. A crescut într-o familie în care care muzica a fost, și a rămas, o preocupare majoră. Părinții i-au insuflat dragostea de de artă în general, în cele mai simple dar profunde moduri, spune ea.
„Să cântăm a fost mereu ceva firesc. Bunicii din partea tatălui au cântat și cântă, am crescut cu amintiri faine despre zilele petrecute la casa bunicilor mei, cum bunicul lua vioara din senin și cânta, surorile tatălui cântau la mandolină, chitară. Una dintre ele chiar a cântat la opera din Timișoara. Am avut mult de cules de la ei, de la familia mea, am avut tot felul de prieteni străini, am avut influențe din afară. Părinții mei mi-au transmis o dragoste față de muzică foarte sănătoasă, deloc egoistă, deloc centrată spre propria mea evoluție. Împreună cu frații mei, suntem cinci și toți am studiat muzica, fiecare studia un instrument diferit. Toată idea era ca muzica să fie pentru noi un instrument pentru a ne apropia de Dumnezeu, pentru că părinții mei sunt credincioși și s-au gândit că prin muzică te apropii cel mai natural de Dumnezeu și apoi către cunoașterea fată de sine. Tatăl meu când punea o melodie, în engleză de cele mai multe ori, oprea la câteva secunde și îmi explica textul. Și mereu cu o simplitate și profunzime deosebită mă făcea să înțeleg că acea piesă e mult mai mult decât o melodie, este o experiență, este o trăire”. povestește timișoreanca.
Deși a cântat de foarte mică, târziu a dezvoltat un interes să cânte în fața oamenilor. Tocmai pentru că muzica i-a fost insuflată altfel.
”Cred că așa m-am dezvoltat ca artist dinainte să știu. Love and peace cred că este mesajul care îmi ghidează viața. Crescând cu părinți artiști ca principiu, ca gândire, ca stil de viață, mi s-a părut ca așa e normal. Colegii veneau la mine și spuneau oau casa voastră arată diferit, mâncarea la voi are alt gust. Paradoxal nu avea legătură cu banii, pentru că nu stăteam bine financiar ci pur și simplu aveau legătură cu stilul de viață al părinților mei, doar trăiau altfel, visau altfel și arta era peste tot chiar și în mâncare”, povestește Beck.
Despre experiența americană spune că a fost o nevoie de a fugi puțin la vremea respectivă, nu în sensul unei rebeliuni, ci doar pentru a se înțelege pe sine. A vrut ceva autentic, ceva real, și a simțit nevoia să fie într-un mediu unde nu o cunoștea nimeni, în care să nu fie influențată: ”Am vrut să mă focalizez pe direcția vieții mele și mai ales a sufletului meu. A fost o școală de un an de teologie și muzică unde am întâlnit oameni extraordinari. Părerea mea despre America nu e cea mai bună, dar locul unde am ajuns m-a făcut să cunosc oameni deosebiți, profesori extraordinari, muzicieni impecabili. Am avut atâtea de învățat!… Cu toate astea eram bolnavă de dor de România, de familie, de cultura mea, de tot ceea ce însemna viața mea aici. Am venit chiar mai devreme, nu simțeam că aveam vreun motiv să mai stau. Simțeam că locul meu e aici”.
Istoria muzicii românești în nouă minute. ”Nu am avut nicio intenție să profităm de pe urma acestei expuneri!”
Un moment deosebit în care a intrat în atenția publicului a fost apariţia clipului „Istoria muzicii românești în nouă minute“, realizat în 2013 alături de Marta Cotuna şi Ana Huţu. Hituri din 1931 până în 2013, de la Trio Grigoriu sau Jean Moscopol până la Alexandru Andrieş, Dan Spătaru, Holograf sau Loredana Groza, au fost prezentate de fete într-un mod care a făcut senzație.
A fost mai mult o joacă, nu au avut interesul de a se lansa, de a-și promova muzica. Chiar dacă a fost un moment de care ar putut să profite, având numeroase invitații pentru a-l prezenta, Beck spune că gândul ei nu a fost niciodată să devină faimoasă așa.
”Am știut foarte bine că nu vreau nimic exagerat după această evoluție, așa că am respins invitațiile care au început să curgă. Clar a fost un lucru extraordinar de bun, pentru că oamenii au început să ne asculte muzica. Proiectul a fost extrem de special pentru mine, dar pur și simplu am făcut un act artistic care nu are nicio legătură cu modul în care eu abordam muzica. Bineînțeles că momentul a avut o influență bună dar nu am avut nicio intenție să profităm de pe urma acestei expuneri”, spune artista timișoreană.
Beck este o notă aparte în peisajul muzical. Stilul ei este un amestec de funk, soul, pop, alternativ și rock creștin. Dacă poate nu este foarte hotărâtă spre ca să încline, muzica ei are un mesaj foarte clar. Nu vrea să renunțe la idealismul, la credința și la convingerile ei. Dragostea și pacea rămân principiile ei. Știe că asta îi este chemarea și știe ce vrea să transmită lumii. Sunt gânduri și trăiri care devin muzică și pe care vrea să le împărtășească. E o provocare continuă pe care și-o asumă:
”Cred cu toată inima că pe fiecare om îl cheamă ceva. Dacă nu știi ce te cheamă este derutant și pentru tine și pentru cei care te urmăresc. Când te trezești că te cheamă ceva trebuie să ai în vedere că vei fi și provocat, trebuie să și lupți pentru darul acela pe care l-ai primit, el trebuie să te împlinească. E important să nu uităm că acea chemare e în primul rând pentru mine, pentru sufletul meu, pentru a mă cunoaște mai bine, pentru a-mi dezvolta încredere, răbdare și pace”.
Spirit pe care încearcă să îl trimită copiilor ei, Noah și Selah. E extrem de important pentru copii să simtă, să se bucure, să exploreze, spune ea. Pot să o facă însă și îndrumați să exploreze arta în orice formă a ei, ce se așterne în ei de la vârste fragede, și care trebuie cultivată: ”Cred că o fac involuntar, o fac așa cum au făcut-o și părinții noștri, face parte din viața noastră de zi cu zi. Și dacă am vrea să nu facem asta nu cred că am reuși, pentru că arta este în fiecare por al nostru și al meu și al soțului meu.”
Cât de dificil e pentru un artist independent să supraviețuiască, dat fiind și actualul context al pandemiei? Beck spune că a ales acest drum pentru că pentru ea mereu a primat pacea sufletească și personal nu se înțelege deloc bine cu compromisul. Nu se visează dedicată total industriei muzicale, pentru că sunt un million de alte lucruri care în care se regăsește, muzica e pentru ea un instrument de trezire a conștiinței. Recunoaște însă că nu e drum deloc facil, și în ciuda miilor de like-uri e greu să supraviețuiești. Dar, mai spune ea, dacă ai dragostea față de muzică aceasta îți va da și înțelepciunea să știi cum să găsești un mecanism și să-l faci să funcționeze bine atât financiar cât și sufletesc. Dincolo de toate, mai spune, pentru ea 2020 a fost un an ”șocant de bun”, a avut invitații la concerte și festivaluri, așa cum au putut fi ele ținute:
”A fost extrem de copleșitor, aproape că nu am înțeles ce se întâmplă dar le-am îmbrățișat și ne-am bucurat mai ales de oportunitatea de a fi împreună cu trupa, de a cânta. Doamne e atât de bine să cânți pe viu, cu oamenii și cu publicul! În schimb am colegi, am prieteni, cărora li s-a sistat toată activitatea. Dar cred că putem să folosim fiecare moment pentru a ne recalibra gândurile, direcția ca artist, ca individ, ca dezvoltare”.
”Să fii bun e cel mai minunat lucru!”
Beck este implicată în tot ceea ce înseamnă social la nivel local, participă la evenimente, concerte de caritate, campanii, fie că sunt ele organizate pentru oameni cu probleme sociale, refugiați sau animale. Nu suficient de implicată, spune ea, pe cât și-ar dori. Crede că așa e firesc, să ajuți când strigă cineva, dar resursele sunt limitate și nu ajunge peste tot unde ar vrea:”Nu mă refer doar financiar, mă refer și ca timp, ca putere, nu reușesc să ajung peste tot unde îmi doresc. Dar am înțeles că decât să bifezi că ai ajutat în stânga și în dreapta mai bine îți transformi stilul de viață așa încât inevitabil să ajuți. Nu în sensul de nu avea nevoie să spui altora, ci mai profund, nici măcar tu să nu îți mai seama că ai făcut un bine. Așa îmi doresc să fac și dacă o să reușesc să o fac nădăjduiesc că o să se vadă. Să fii bun e cel mai minunat lucru!”.
Pe 14 februarie, Beck și-a lansat noua piesă, ”În doi”, prima piesă de dragoste spune ea, o piesă despre lucrurile mici, o poveste sonoră despre frumusețea lucrurilor simple care ne colorează existent. Ce își mai dorește pentru acest an?
”Îmi doresc să aduc în atenția ascultătorilor mei toate piesele mele. Sunt un infinit de piese. Uneori uit de ele, le regăsesc apoi și-mi spun oau ce faină e piesa asta și atunci o încarc. Chiar îmi doresc să expun mai mult din ce am creat. Sunt piese create în urma unor experiențe și nu mă interesează evoluția succesului prin like-uri și share-uri. E ca și când ai pus tot sufletul să faci o prăjitură bună și vrei să împarți cu restul. Exact așa simt. Nu am target câte piese să scot, la ce să țintesc, ci doar să expun mai mult din ceea ce am scris și ceea ce scriu. Restul, nădăjduiesc că vine de la sine!”, mai spune Beck.