Evliya Çelebi, cunoscut și sub numele de Derviş Mehmed Zilli, născut la Istanbul la 25 martie 1611 și trecut în neființă în 1682, a fost istoric, geograf, scriitor și unul dintre cei mai renumiți călători ai perioadei otomane.
Evliya Çelebi a călătorit timp de aproape 40 de ani, străbătând teritoriile extinse ale Imperiului Otoman și observând, descriind și scriind note despre popoarele, culturile și obiceiurile locale. Una dintre cele mai citate surse atunci când vine vorba de perioada otomană, Çelebi a lăsat în urma sa o bogată colecție de informații despre lumea înconjurătoare, arată Muzeul Național al Banatului într-o prezentarea pe pagina de Facebook a instituței.
Ne-a lăsat informații valoroase despre Banat
Un aspect deosebit de important evidențiat în opera sa se referă la poporul român și la unitatea acestuia. Într-una dintre relatări, Evliya Çelebi vorbește despre participarea sa la un ospăț și subliniază simțământul de unitate cu românii, afirmând: „Noi toți ne închinăm la același Dumnezeu. M-am simțit bine cu românii care sunt creștini.”
Călătorind în diverse regiuni, Çelebi a ajuns și în Banat, lăsându-ne informații valoroase despre această zonă. În descrierea sa, menționează palanca Denta, o întăritură de formă pătrată, construită din nuiele, cu elemente precum dizdar, 50 de neferi și 211 cincizeci de neferi/apărători/. Acesta dezvăluie detalii despre cetatea Lugojului, reședința unui sangeacbei, evidențiind caracteristicile sale arhitecturale și organizarea internă.
„Acum este reşedinţa unui sangeacbei aparte. Are alaibei şi trei ciorbagii, pentru odele de ieniceri, o odă de topcii, o odă de gebegii, dizdar, chehaie, muhtesib, strângător de taxe… Este o cetate de lemn şi de pământ, pătrată, aşezată pe malul râului Timiş. Şanţul din jurul ei este plin cu apa râului… Cetatea are o singură poartă. Deasupra şanţului cetăţii se află un pod mobil, împodobit, care este ridicat în fiecare noapte. În cetate sunt 300 de case ale ungurilor, unele acoperite cu stuf altele cu scânduri. Cetatea interioară e de asemenea pătrată; e o cetate mică de piatră cu şanţ separat. Are o poartă de lemn care dă spre răsărit. Şi deasupra acestui şanţ se află un pod mobil. În jurul oraşului pământul este roditor, acoperit cu vii şi cu grădini. Raialele sunt toţi români. Dintre produse, sunt vestite prunele de aici, ca şi merele şi cerga albă… Zece poveri de aspri sunt vakâf pentru Mecca şi Medina şi, în fiecare an, vine trimisul ca să primească de la defterdarul Timişoarei cele 10 poveri de aspri, şi luându-le, pleacă înapoi”, arată cei de la Muzeul Național al Banatului, dintr-o însemnare a lui Çelebi.
Cotribuția lui Evliya Çelebi, recunoscută și apeciată de UNESCO
Evliya Çelebi nu s-a oprit aici, continuând să exploreze și să descrie alte localități din Banat. La Sinersig, a întâlnit un sat cu 300 de case, menționând că raialele sunt numai români și subliniind prezența unui zeamet bine întocmit. Cu un ochi ager pentru detalii, el remarcă chiar dimensiunile impresionante ale afinelor din zonă: „… afine mari cât prunele”.
O altă oprire notabilă în călătoria sa a fost la Timișoara în iunie 1660. „În vilayetul de Timişoara s-au adunat 87.000 oşteni otomani aflaţi sub comanda a 7 viziri, 20 de beilerbei, 120 de sangeacbei şi toţi sub serdarul Ali paşa, care se îndreaptă apoi spre Transilvania, în sprijinul lui Acaţiu Bârcianu, confruntat cu revolte interne. În urma acestei campanii principatul este redus cu o treime ca suprafaţă, distrus din puncte de vedere economic şi parţial depopulat. Principatul nu-şi va mai reveni după această campanie cumplită”, relatează reprezentanții Muzeului Național al Banatului citând din celebrul călător.
La 400 de ani de la nașterea sa, UNESCO a dedicat anul 2011 marelui călător otoman, recunoscând contribuția sa la cunoașterea diversității culturale și istorice a regiunilor pe care le-a explorat, inclusiv țările române. Evliya Çelebi rămâne astfel o figură de referință în istoria călătoriilor și o sursă inestimabilă de informații pentru înțelegerea trecutului nostru comun.
