Stațiunea Buziaș a ajuns renumită la finalul secolului XIX – începutul secolului XX pentru tratamentele cu apă minerală. Dovadă a renumelui Buziașului este și cazinoul din localitate, construit între anii 1853 și 1856.
Potrivit paginii patrimoniubalnear.ro, Cazinoul din Buziaș, azi o ruină, este printre primele clădiri construite în stațiune și devine cunoscut pentru spectacolele care aveau loc, fiind un punct estival de întâlnire al aristocrației și a elitei locale și europene.
Sursa citată mai arată că imobilul are plan dreptunghiular, este construită din cărămidă, cu acoperiș din țiglă ceramică, cu intrarea principală marcată în laterale de două coloane, are o arhitectură influențată de curentul eclectic din a doua jumătate a secolului al XIX lea.
Clădirea dispune și de o intrare laterală, pe partea dreaptă. Se păstrează și astăzi structura metalică mobilă ce servea la acoperirea terasei din fața cazinoului. Clădirea a suferit modificări, prin închiderea cu geamuri a terasei, care inițial erau un spațiu deschis. În fața cazinoului exista o cafenea și un restaurant. Primăria Buziaș intenționează să transforme clădirea lăsată în paragină într-un centru cultural.
În imediata apropiere a cazinoului a fost ridicat în 1875 „Pavilionul Muzicei”, un foișor octogonal, ridicat pe un soclu de beton, al cărui acoperiș se sprijină pe cei opt stâlpi de lemn, frumos sculptați, care aveau în partea inferioară același trafor în lemn care exista și la colonadă.
Între stâlpii de lemn era dotat cu un sistem de storuri de pânză pentru a putea menține răcoarea. Multe din decorațiile de lemn ale foișorului s-au pierdut în timp, iar stâlpii originari au fost înlocuiți cu alții care nu mai au aceeași formă. Acest model al chioșcului de grădină a fost influențat de arhitectura peisageră europeană de secol XVIII.
