Locuri din Banat

Cinci locuri minunate, din vestul țării, pe care nu trebuie să le ratezi în toamna acestui an

FOTO Cristian Căprariu

Cum pandemia s-a încheiat și restricțiile au dispărut în sfârșit din peisaj, îți recomandăm câteva zone faine, în aer liber, pe care nu ar trebui să le ratezi în toamna acestui an. Fie că sunt grădini, parcuri amenajate, muzee, zone de promenadă, obiectivele pe care le recomadăm merită vizitate și chiar revizitate în cazul în care le-ai mai văzut.

RETIM

I Giardini di Zoe

O grădină doar pentru tine! Acesta este senzația pe care ți-o dă „I Giardini di Zoe”, odată intrat în ea. Dacă mai ai norocul să fie și o dimineață liniștită de sâmbătă în care cei câțiva vizitatori se pierd printer plantele și arbuștii pe aleile cu trepte de travertine și fântâni te simți proprietarul absolut și aristocrat al acestei minunății.

Fidelity by Iulius Mall

Grădina din satul Banpotoc de pe Valea Mureşului a fost gândită și creată de Giovanni Salvatelli, un om de afaceri italian. De loc din zona Civitanova Marche, o zonă cu dealuri din centrul Italiei, Giovanni Salvatelli a fost vrăjit iremediabil de acest loc transformând cele patru hectare într-o atracţie turistică.

Programul de vizitare este în principal în zilele de sâmbătă și duminică, de la 9 la 20. Se poate vizita și în cursul săptămânii, în același interval orar, dar e bine să sunați înainte pentru că se desfășoară diverse lucrări de întreținere si tratamente.

Grădina este situată în satul Banpotoc, la 18 km de Deva, 26 km de Hunedoara, 112 de km de Lugoj și 160 de km de Timișoara.

Iulius Garden

Primăvara e anotimpul ideal să faci o plimbare la Iulius Garden din Timișoara.  E locul potrivit să îţi petreci timpul în aer liber, împreună cu familia sau cu prietenii.

Iulius Gardens este unul dintre cele mai spectaculoase spaţii verzi din Timişoara, amenajat într-o manieră inedită, deasupra noii parcări subterane din ansamblu.

O veritabilă oază de relaxare, Iulius Gardens include 1.400 de arbori, cu înălţimi de până la 13 metri, care impresionează prin dimensiuni, forma coroanelor şi coloritul frunzelor, în diferite perioade ale sezonului de vegetaţie.

Tei, cedri, fagi pendulari şi piramidali, platani, diverse varietăţi de arţar, stejari, castani, brazi, pini, carpeni de tip spalier sau cu formă piramidală, pruni şi duzi ornamentali, magnolii sunt doar câteva specii care înfrumuseţează zona.

Peisajul este completat cu peste 100 de specii de arbuști ornamentali: azalee, hortensii, trandafiri, camelii, wisteria, buxus, călini, forsiția și multe altele.

În Iulius Gardens te bucuri de: Carusel supraetajat pentru copii; Lac cu vegetaţie; Gazon special, pe care vizitatorii se pot așeza pentru a se relaxa, pentru a citi o carte sau pentru a se bucura de priveliște; Alei de promenadă; Spaţii de relaxare.

Domeniul Herneacova

La jumătatea drumului dintre Lugoj şi Timișoara, bine ascuns după dealurile pline cu viță de vie de la Cramele Recaș se află Domeniul Herneacova. Pentru pasionații de cai și tot ce înseamnă echitație, acest loc nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind cel mai renumit complex de acest fel din Europa de Est.

Pentru cei care caută o oază de liniște unde să petreacă o după-masă de sâmbătă, la Herneacova veți găsi patru restaurante care mai de care mai interesante, dintre care unul cu preparate internaționale sofisticate, dar și terase, un parc de aventură cu tiroliană și trasee prin pădure, precum și poteci de jur împrejurul domeniului pe care te poți plimba în voie și fără să trebuiască să plătești vreo taxă de intrare.

Valea lui Liman, locul preferat pentru relaxare

Turiștii care poposesc la Valea lui Liman au foarte multe posibilități de recreere, printre care: explorarea peșterilor și avenelor, drumeții în aer liber, practicarea sporturilor pe două și patru roți. Poienele însorite, pădurile întinse și versanții abrupți ai reliefului dolomitic și calcaros, oferă de atracții turistice ușor accesibile atât pe poteci umblate cât și prin zone sălbatice de o frumusețe aparte.

Zona piemontului masivului Poiana Ruscă dispune de două rezervaţii naturale, respectiv Lacul fosilifer Rădmăneşti şi Lacul cu Narcise, cu o suprafaţă de 20 ha din satul Băteşti. Aici mai puteți să vizitați Mănăstirea “Izvorul lui Miron”, schitul Acoperământul Maicii Domnului și cele 14 biserici de lemn din zona Făgetului construite între secolele XVI – XVIII pot constitui tot atâtea motive pentru a ne trece pragul.

Morile de apă de pe Cheile Rudăriei

Aşezate asemenea unei salbe de mărgele de-a lungul cursului apei pe o lungime de 3 km, în sat şi în afara satului, morile valorifică, într-o concepţie hidroenergetică şi constructivă care învederează o mare experienţă şi abilitate “inginerească”, potenţialul energetic modest al râului Rudăria datorat unei diferenţe de nivel nesemnificative.

Exploatând la maximum avantajele terenului, corectând ingenios aspectele dezavantajoase – prin străpungeri de tunele în stânca dură, prin acumulări în spatele unor baraje din trunchiuri de arbori, prin instalarea morilor pe ambele maluri şi realizarea admisiei pe ambele părţi ale axului hidraulic vertical al roţilor de apă (pe partea dreaptă, tradiţională, obişnuită, ca şi pe partea stângă, netradiţională şi chiar nerituală, ceea ce le-a dat numele de “mori îndărătnice”) – ţăranii din Rudăria au durat, generaţie după generaţie şi veac după veac, un complex mulinologic monumental şi pitoresc, ingenios şi eficient, capabil să rezolve nevoile de măcinare ale celor câtorva sute de familii din momentul maximei expansiuni a localităţii.

Frumuseţea naturii şi destoinicia omului oferă prin cele 22 de mori de apă cu ciutură un loc unic prin peisaj, floră, arhitectură arhaică, legende şi poveşti.
Rudăria se află amplasată pe teritoriul localităţii Eftimie Murgu, pe Valea Almajului – situată în SV României, de-a lungul cursului Rudăriei, pe ambele maluri, atât în interiorul cât şi în afara satului Eftimie Murgu pe Valea Rudăriei.

Pe cursul acestui râu, localnicii au construit mori de apă cu ciutură pentru măcinarea grăunţelor folosind forţa apei. Debitul constant al apei pe tot parcursul anului şi diferenţa de nivel au făcut posibil acest lucru. În perioada interbelică existau 48 de mori, după venirea comunismului şi colectivizarea agriculturii au mai rămas doar 22 mori, 9 în afara satului şi 13 mori în sat, funcţionale toate.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea noastră de cititori:

Lasă un răspuns