INEDIT

Coiful greco-iliric de la Găvojdia, la New York. ICR prezintă istoria artefactului deținut de Muzeul Banatului

Institutul Cultural Român, de la New York, împreună cu Muzeul Național al Banatului prezintă luni, 8 februarie, de la ora 14, online, povestea Coifulului greco-iliric de la Găvojdia.

RETIM

„Al treilea sezon al serialului <<Istoria României într-un singur obiect>>, care recreează trecutul celei mai diverse regiuni a României, Banatul, prin artefacte izbitoare, continuă cu o altă piesă uimitoare. Aflați mai multe despre Coiful greco-iliră din Găvojdia, un frumos exemplu de meșteșug din epoca fierului timpuriu și despre conexiunile culturale dintre Banat și Balcanii de nord-vest în secolele VI-V î.Hr. Prezentare text și video aparține arheologului Andrei Georgescu. Conceptul filmului este creat de Ana Tudor și Adrian Tudor. Urmăriți și citiți pe FACEBOOK, YOUTUBE și WEBSITE-ul nostru de luni, 8 februarie, ora 14:00. EST (sau oricând mai târziu)”, arată cei de la ICR.

Fidelity by Iulius Mall

Muzeul Național al Banatului deține unul dintre puținele coifurile greco-ilirice din România, realizat dintr-o unică bucată de bronz. Obiectul descoperit în 2003 la hotarul de nord al comunei Găvojdia (Timiș) a fost datat în Hallstattul târziu (1/2 sec. VI – sec. IV î.Hr.), iar prezența lui a fost interpretată ca o depunere ritualică (ofrandă).

Piesa are analogii în Grecia, la Olimpia și la Isthmia, în spațiul fost iugoslav, în vecinătatea Epirului și a coastei dalmate. Descoperirea confirmă legăturile între spațiul iliric și spațiul nord-dunărean, în secolele VI – V î.Hr.

Coiful are calota ranforsată de două nervuri cu secţiune triunghiulară, puternic reliefate. Apărătoarea de ceafă este dispusă în unghi drept faţă de calotă. Spre extremităţile celor două obrăzare se află câte o mică perforaţie, pentru prinderea cureluşei de la bărbie. Deasupra tăieturii în unghi ascuţit ce separă obrăzarul stâng de apărătoarea de ceafă se află trandafirul heraldic(floarea vieții) realizat din argint.

Pe obrăzarul stâng se disting silueta unui cal şi cea a unui călăreţ, realizate prin aplicarea ulterioară de argint. Trebuie reținut că anumite râuri, lacuri sau izvoare erau considerate spații sacre. Fiind zone liminale, se credeau a fi adevărate punți de comunicare între lumi, unde astfel de ofrande erau depuse cu regularitate.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea noastră de cititori:

Lasă un răspuns