Una dintre cele mai impresionante și frumoase gări din Banat, Gara „Domnița Elena” din Timișoara, a avut o istorie bogată și dramatică, care a culminat cu dispariția sa în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Această clădire impunătoare a fost inaugurată în 1897, fiind un exemplu de arhitectură neoclasică proiectată de arhitectul maghiar Ferenc Pfaff. Costul construcției a fost estimat la aproximativ patru milioane de coroane.
Clădirea a fost numită inițial „Josefstädter Bahnhof” în germană și „Józsefváros indóház” în maghiară, ceea ce se traduce ca „gara din Iosefin,” nume inspirat de cartierul Iosefin în care se afla.
După Unirea Banatului cu România și instaurarea administrației românești la Timișoara în 1919, gara a fost redenumită în Gara „Domnița Elena.” Această denumire a rămas în uz până la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.
Primul atac
Evenimentele dramatice din vara anului 1944 au marcat sfârșitul Gării „Domnița Elena” și au dus la dispariția sa. În noaptea de 17 iunie 1944, o serie de bombardiere inamice au atacat bombardat clădirea gării și împrejurimile sale.
O parte din clădirea gării a fost transformată în ruine și au fost distruse magaziile, dispensarul și o parte a policlinicii C.F.R., precum și atelierele de reparații, în care au fost complet distruse locomotive și vagoane.
La numai o săptămână mai târziu, la 24 iunie 1944, clădirea a suferit o nouă lovitură devastatoare. Tavanul etajului al II-lea al aripii afectate în timpul primului atac s-a prăbușit, distrugând și mai mult din clădirea istorică.
Al doilea bombardament a fost devastator
În cele din urmă, în 3 iulie 1944, orașul Timișoara a primit și a doua lovitură, când 97 de bombardiere au vizat complexul feroviar timișorean. Linii de cale ferată, peroane, magazii, și alte clădiri au fost reduse la ruine, iar sute de vagoane au fost grav avariate sau complet distruse. Pagubele materiale au fost imense, depășind 948 de milioane de lei.
După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, principala stație de cale ferată din Timișoara a fost reconstruită de la zero. Cu toate acestea, noua clădire construită în anii 1956-1958, inspirată de proiectele sovietice, și cea care a luat locul ei după 1975, nu au mai păstrat nimic din farmecul și sobrietatea Gării „Domnița Elena” de odinioară.
Astfel, o bijuterie arhitecturală și simbol istoric al Timișoarei a dispărut în urma evenimentelor tragice ale războiului, lăsând în urma sa doar amintiri ale splendorii sale de altădată.
