Mai toată lumea a auzit de Johnny Weissmuller și Bela Lugosi, două personalități care și-au făcut un nume la Hollywood, amândoi născuți în județul Timiș: primul în Freidorf, pe atunci un sat de lângă Timișoara, iar al doilea la Lugoj. Chiar dacă erau vedete ale altor vremuri, aceștia rămân în istoria cinematografiei, unul pentru rolul lui Tarzan, celălalt pentru Dracula. Puțini au auzit însă de Zita Johann. Șvăboaica Elisabeta s-a născut în 1904, în satul Bencecu de Sus (parte a comunei Pișchia), nu departe de Timișoara, care făcea parte atunci din Imperiul Austro-Ungar.
Tatăl ei era un ofițer husar pe nume Stefan Johann și a emigrat cu familia în Statele Unite ale Americii, în 1911. Așadar, era un copil de șapte ani când a plecat de pe aceste meleaguri.
În America, a ajuns actriță. Și nu orice actriță, ci una celebră. A debutat pe Broadway în 1924 și și-a făcut prima apariție în film în pelicula “The Struggle” regizată de D.W. Griffith. Zita Johann fusese o mare admiratoare a lui Griffith și a fost încântată să joace în film, care a fost inspirat parțial de lupta sa cu alcoolismul. Totuși, filmul nu a avut succes.
În anul următor, ea a jucat în cel mai cunoscut film al său, “The Mummy” („Mumia”) din 1932, alături de Boris Karloff.
Părea un rol perfect pentru ea datorită credințelor sale în reîncarnare și misticism. Totuși, regizorul, Karl Freund, s-a purtat ostil cu ea pe platourile de filmare. A obligat-o să filmeze o scenă (ulterior ștearsă) în care era neprotejată lângă lei și a încercat să o convingă să filmeze o scenă semi-nudă. Johann a susținut că Freund a vrut să o transforme în țap ispășitor în caz că debutul său regizoral ar fi fost un eșec.
Johann a continuat să joace în alte filme și a fost cunoscută și pentru rolurile din “The Sin of Nora Moran” (1933) și “Luxury Liner” (1933). Niciunul nu a fost la fel de reușit ca “The Mummy”.
A urât Hollywoodul
Totuși, marea ei pasiune a fost teatrul, iar Hollywood-ul nu i-a plăcut. Se simțea exploatată de mogulii din studiouri care vedeau actorii ca pe niște mărfuri și nu-i plăcea să fie pe cameră, considerând că aceasta era o barieră între ea și public. În schimb, în teatru avea mai mult timp pentru repetiții, se simțea mai puțin grăbită și era mai puțin obosită la sfârșitul zilei.
În necrologul său din New York Post din 1993, a fost citată spunând: „Uram Hollywoodul. Nu era mai mult decât o fabrică de personalitate și sex. Nu erau interesați de actorie”. În necrologul său din The Independent, ea descria sistemul de la Hollywood ca fiind dezumanizant: „Mogulii creau staruri și le vindeau publicului, așa cum un băcan vindea o conservă de roșii de 39 de cenți”.
După șapte filme, a renunțat la cinematografie pentru a reveni la teatru, colaborând cu John Houseman, cu care era căsătorită la acea vreme, și cu Orson Welles.
Din anii 1920 până la începutul anilor 1940, Johann a apărut în numeroase producții de pe Broadway, printre care: “Dawn” (1924) la Sam H. Harris Theatre, “The Goat Song” (1926) la Theatre Guild, “Machinal” (1928) la Plymouth Theatre, “Troyka” (1930) la Hudson Theatre, “Uncle Vanya” (1930) la Booth Theatre, “Tomorrow and Tomorrow” (1931) la Henry Miller’s Theatre, “Seven Keys To Baldpate” (1935) la National Theatre, “The Burning Deck” (1940) la Maxine Elliott’s Theatre și “Broken Journey” (1942) la Henry Miller’s Theatre.
Pe lângă cariera de actriță, Johann a fost și scriitoare. A scris piese de teatru și scenarii de film sub pseudonimele Joan Wolfe și Elizabeth Yorke. Sub numele Joan Wolfe, a scris scenariile “Emily’s Week” și “The Raw Deal”.
Mai târziu, Johann a dedicat mult timp muncii în comunitate și a predat cursuri de actorie pentru copii la ea acasă. În anii 1970, a filmat un show numit “Zita and Her Friends”, care avea scopul de a ajuta părinții și copiii să comunice mai bine și să își întărească relațiile. De asemenea, a predat actorie persoanelor cu tulburări de învățare.
În 1962, a fost artist invitat la Elmwood Playhouse în Nyack, New York, unde a regizat “Don Juan In Hell”.
Ultima sa apariție în film a fost în 1986, în filmul de groază “Raiders of the Living Dead”.
Viața personală
Johann era o persoană spirituală, care se ruga înainte de fiecare reprezentație. Într-un act amintind de oratorii romani, ea invoca spiritele personajelor pe care le interpreta, cerându-le să-i inspire munca. Johann se descria ca fiind „mistică” și pretindea că a levitat. Descria procesul său înainte de o piesă astfel: „pentru mine, teatrul era legat de spirit. Înainte de fiecare reprezentație, stăteam singură în cabina mea, îmi spuneam rugăciunile, muream față de mine însămi și deveneam personajul meu”.
Johann a fost căsătorită de trei ori. S-a căsătorit cu John Houseman pe 5 octombrie 1929. Houseman (născut Jacques Haussmann) se născuse în București, la aproximativ 500 de kilometric de locul nașterii lui Johann. La momentul căsătoriei, Houseman era negustor de cereale, ca și tatăl său, dar cariera sa de afaceri a fost distrusă de prăbușirea bursieră la doar câteva săptămâni după nuntă. Ideea de a deveni actor a fost a lui Johann, care îl îndemna să-i urmeze exemplul în teatru. În timpul carierei sale cinematografice, cei doi au locuit în Malibu, unde Johann se bucura de pictură, lectură și de a cânta la vioară. Cuplul a divorțat în Mexic pe 13 septembrie 1933.
Johann a avut o scurtă relație cu John Huston. În februarie 1933, a suferit răni într-un accident de mașină în care el conducea sub influența alcoolului. Johann a fost proiectată prin parbrizul mașinii lui Huston. La puțin peste șase luni mai târziu, Huston a fost implicat într-un alt accident de mașină, în care a murit dansatoarea Tosca Roulien.
După o curte de doar șapte zile, Johann s-a căsătorit cu producătorul de film retras, John McCormick, pe 9 iulie 1935. McCormick s-a dovedit a fi un om controlant și alcoolic. Au divorțat pe 18 august 1938.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Johann a strâns bani pentru organizații de caritate legate de război și a organizat spectacole pentru soldații americani. La a treia nuntă a sa, a strâns bani pentru orfanii de război finlandezi.
Pentru a treia căsătorie, Johann a vrut să găsească pe cineva complet în afara industriei, așa că s-a căsătorit cu Bernard Shedd (Schetnitz), economist și editor. Relația a început când el era în armată și staționa în California. După căsătorie, ea a descoperit că el nu avea mulți bani și nu era motivat să contribuie prea mult la căsnicia lor. S-au căsătorit pe 18 aprilie 1941 și au divorțat în anii 1950.
În timpul căsătoriei cu Shedd, Johann s-a mutat înapoi la New York și a cumpărat o casă în Rockland County, parte a zonei metropolitane New York. A locuit acolo timp de decenii. Nu s-a mai recăsătorit și nu a avut copii, dar și-a dedicat viața comunității și actelor de caritate.
Johann a murit de pneumonie într-un spital din Nyack, New York, pe 24 septembrie 1993, la vârsta de 89 de ani. A fost incinerată, iar cenușa sa a fost împrăștiată într-un pârâu pe o fermă de familie din nordul statului New York.