Prima ediție a Festivalul Orezului a adus mai multe manifestări culturale și gastronomice în curtea centrului de zi pentu persoane vârstnice “Dar din dar” de la Partoș. Au fost pregătite cinci standuri cu mâncare la ceau, au venit să gătească oasepți din Serbia și din Sibiu, iar pe scenă au urcat artiști din țară, dar și de la vecinii sârbi. Festivalul a avut și o latură umanitară. Fondurile strânse din vânzări vor ajunge la cei 70 de bătrâni de care se îngrijește asociația Semper Agape.
“Am vrut să aducem la iveală povestea primei orezării din țară, să revenim la rădăcini, la tradiție, obieciuri, tocmai din dorința de a promova locul. Din păcate, orezăria nu mai funcționează de câțiva ani buni. Deși costurile pentru această cultură sunt mici, proprietarii nu au considerat că e rentabil”, a spus Ecaterina Chiu, asociația Semper Agape, organizator al festivalului de la Partoș.
La Festivalul Orezului au avut loc mai multe manifestări culturale, un târg cu delicioase produse agroalimentare locale, dar nu au lipsit nici cele din orez.
Povestea orezăriei de la Partoș
Orezăria a fost înființată în 1769, la Topolea, un sat care astăzi nu mai există, foarte aproape de Partos. Cultivarea orezului de Banat a devenit profitabilă datorită unei lucrări ingenioase făcute de italieni, la decizia Împăratului Iosif al II-lea. Apa de care are nevoie orezul era captată prin gravitaţie din râul Bârzava, astfel că dispărea consumul de energie necesar pentru pompe.
“Orezăria a fost înființată la Topolea, în 1769, în imediata apropiere a satului Partoș, fiind favorizați de râul Bârzava. Aparținea moșierului din acea vreme, familia Karacsonyi, care au fost și proprietarii conacului de la Banloc. În 1805 sunt aduși cultivatori de orez din Italia în zona Banatului. Satul Topolea nu mai există astăzi. Moara de decortificat orez de la Banloc a fost construită la final de secol XIX de familia contelui Karacsony”, a mai explicat Ecaterina Chiu.
Implicarea mănăstirii la eveniment
Ideaa de a organiza un festival al orezului a plecat de la părintele Simeon Stana, starețul mănăstirii Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș.
„Mulțumesc lui Dumnezeu că le-a rânduit așa de frumos și a pornit acest Festival al orezului de la Partoș. Această primă ediție a ieșit bine. Am dorit să creăm și această coeziune a comunității, să se dezvolte și să-și afirme identitatea. Încercăm să cuprindem și partea relativ mirenească, oamenii să se simtă bine împreună. Festivalul Orezului e un fel de agapă. Că e vorba de hrană, bună dispoziție, noi trebuie să promovăm astfel de manifestări, să le ofere identitate și esență oamenilor. E clar că elementul distinctiv al locului este că aici a existat prima cultură de orez din România. Noi am fi foarte bucuroși să reînceapă la Partoș cultivarea orezului”, a declarat părintele Simeon Stana.
Finalul trist pentru orezărie
Atunci când a venit vremea privatizării orezăriei, primul interesat de această afacere a fost grupul austriac Bardeau, care a concesionat terenurile de la Agenţia Domeniului Statului, în anul 2002. Grupul Bardeau deţinea 530 de hectare de teren pentru orez la Partoş, însă anual erau lucrate doar aproximativ 200 de hectare. Se producea în jur de 4,5 tone de orez la hectar.
Peste 2.000 de tone de orez de la Partoş ajungea în Ungaria şi în Italia.
Va reamintim, orezăria de la Partoș a functionat până în anii 2000 și a fost închisă de proprietar din motive economice.
