„Ioan Dragalina” este fără îndoială unul dintre eroii români din Primul Război Mondial. De la gradul de sublocotenet, a ajuns până la cel de general și a condus Aramata I a României. Este primul general care a căzut pe câmpul de luptă.
Dragalina are statui în trei localități (Mărășești, Caransebeș și Lugoj), iar o comună din Călărași, înființată de țărani care au luptat sub comanda lui, îi poartă numele. Chiar dacă a influențat puternic istoria României, puțini români știu astăzi cine a fost Dragalina.
Ioan Dragalina s-a născut în Caransebeș, la 16 decembrie 1860, într-o familie cu tradiție în armată. Tatăl său a fost ofițer în armata austro-ungară. A urmat școala primară la Caransebeș și cea de cadeți la Timișoara, iar studiile militare la Viena, la Academia Militară. O bună perioadă a fost ofițer în armata austro-ungară.
„La 26 de ani se însoară cu Elena Giurginca. Elena are 17 ani și este dragostea lui cea mare. Scrisorile adresate ei, fie de pe front fie din străinătate, sunt pline de dor și de o tandră duioșie. Un an mai târziu, Ioan, demisionează din armata austro-ungară, trece Carpații și este primit în armata română cu gradul de sub-locotenent. Citim în foaia de notare a tânărului ofițer: „… foarte conștiincios… lucrează cu inteligență… foarte folositor corpului. …Conduită și ținută foarte bună. Cunoaște foarte bine regulamentele și le aplică cu discernământ. În rezumat, un foarte bun ofițer…Disciplinat, modest, cinstit, inteligent, Ioan avansează repede în grad: în 1893 este căpitan, în 1899 – maior, și în 1908 locotenent-colonel. Dumnezeu îi dă șase copii, doi băieți, Corneliu și Virgiliu (tatăl meu), și patru fete, Aurora, Elena, Cornelia și Viorica”, arată într-o evocare nepoata marelui general, Opritsa Dragalina – Popa, care trăiește acum în America.
Subalternii îi spuneau „Tata Dragalina”
Nepoata generalului spune că acesta a fost un om drept, care nu a făcut compromisuri și a avut un caracter ferm. “În aprilie 1908, la vârsta de 48 de ani, Ioan Dragalina este numit comandantul Școlii Militare de Infanterie de la București. Profesor excelent, cu vaste cunoștințe de strategie și tactică militară, cu dragoste și înțelegere față de elevi, bunicul meu se devotează educației noii generații de ofițeri. Elevii îl numesc „Tata Dragalina.”
Nu numai atât, dar într-un timp în care în România domnește nepotismul și intervenția, Ioan Dragalina acceptǎ și promoveazǎ ofițerii numai pe bază de merit. Iată un exemplu citat în revista Lumea Militară din 1935: un deputat intervine pe lângă bunicul meu cu rugămintea să-i admită odrasla în Școala Militară un băiat, slăbuț la învățătură. „Dragalina” îi răspunde în dulcele grai bănățean: „Nu-i cu putință, stimate domnule deputat. Să vină băiatul la concurență și de-o fi să știe carte, o intra în școală, de nu, nu vă fie cu bănat, nu voi da locul celui cu știință, chiar de-o fi fecioraș de cioban, după fața tătâne-său.”
Promoție după promoție de ofițeri ies din mâna lui bine pregătiți. Pentru ridicarea nivelului științific al școlii și pentru ordinea și disciplina instituită în învățământul militar, Ioan Dragalina este decorat cu Ordinul Steaua României, clasa V-a.
Colonelul Socrate Nicolescu, comandant de pluton la Constanța, relatează un caz în care un soldat, frământat de soarta familiei, lăsate fără sprijin, dezertase. Cu dosarul de dare în judecată în mână, comandantul „Dragalina” îl cheamă pe soldat și pe colonelul Nicolescu în cabinetul lui: „De ce ai dezertat, soldat, fugind din cazarmă?” Soldatul tace rușinat cu ochii în pământ. „Ești însurat? Da, răspunde soldatul. Ai copii? Da, am doi copii. Cât timp ai stat acasă, ai lucrat să le dai de mâncare? Da, răspunde din nou soldatul… Atunci Dragalina fără să mai continue interogarea, îi spune: Ei bine! Dacă s-a întâmplat așa, te iert, și rog pe domnul sublocotenent să-și retragă actul de dare în judecată. Asta nu înseamnă că mai poți repeta greșeala. Dacă te vei purta bine, vei căpăta concediu ca să poți să-ți mai ajuți familia.” Disciplina și ordinea erau întotdeauna strâns împletite cu blândețe și înțelegere”, povestește nepoata generalului.
Prima victorie a românilor, obținută de trupele lui Dragalina
În august 1916, când România intră în război de partea Antantei (Franța, Rusia și Marea Britanie), generalul Dragalina preia comanda Diviziei I-a de infanterie. În dimineața zilei de 15 august 1916, începe primul atac al românilor pe frontieră, la Porțile de Fier, între Gura Văii și Vârciorova. Trupele române sub comanda Generalului „Dragalina” încearcă să cucerească înălțimile Predealul Mare, Vârful Feregaru și Meterezele lui Tudor. În amurg, după lupte înverșunate, românii eliberează primele fâșii de pământ românesc. În zilele următoare, armatele române intră în Orșova și eliberează orașul.
Militarul cărășean la origine este recunoscut pentru patriotismul său. “El voia cu tot dinadinsul să ajungă la Caransebeș, în calitate de eliberator. Când Regele Ferdinand l-a destituit pe Generalul Culcer, în locul lui a fost numit la comanda Armatei I, cu cartierul general la Craiova, Generalul „Ioan Dragalina.” El s-a dus pe Valea Jiului să-și organizeze trupele, însă, când a ajuns aproape de linia frontului, o patrulă germană l-a încercuit. Cum un general nu avea voie să cadă prizonier, a hotărât să meargă în cea mai mare viteză spre Târgu Jiu și apoi spre Craiova. O rafală de mitralieră l-a străpuns, însă”, conform istoricului Liviu Groza.
Se spune că, atunci când i-a fost bandajată rana, „Dragalina” l-ar fi întrebat pe medic dacă nu poate să-i taie brațul să se întoarcă mai repede pe front. „Dar ia spune doctore, cum aș putea fi vindecat mai repede, pentru a mă întoarce în luptă, păstrându-mi brațul sau tăindu-l? Prin amputarea brațului vindecarea ar fi mai grabnică, răspunde medicul. Ei bine, taie-l doctore, o să-mi ajungă și un singur braț.”
Generalul „Dragalina” a fost transportat la Spitalul Militar Regina Maria de la Palatul Regal din București. Rana i se infectează și moare. Pe patul de suferință, „Dragalina” primește din mâna Regelui Ferdinand cea mai înaltă decorație de război a țării, Ordinul Mihai Viteazul.
Multumesc ca nu l-ati uitat!
Opritsa Dragalina-Popa (nepoata pe are o mentionati in articol)