joi, iulie 9, 2020
Oameni din Banat

Impresionanta poveste a contelui italian care și-a dat viața pentru Banat. Un erou prea puțin cunoscut și apreciat

Friedrich von Veterani s-a născut într-o familia de italieni, cea a ultimului Duce de Urbino, în anul 1650, Izvoarele istorice arată că, încă de tânăr, Veterani a îmbrăcat haina armatei imperiale şi s-a remarcat în luptele din perioada anilor 1680. Un document din 12 februarie 1682 menţionează meritele sale în luptă.

Lazzaro, biograful personal, îl descrie pe Veterani ca având “disciplină înnăscută, respect pentru reguli şi ierarhii. Dar era şi un om afectuos, sensibil în relaţiile de familie”.  A luptat împotriva turcilor în mai multe locuri din Europa, însă cariera sa militară avea să se încheie în Banatul de astăzi, mai exact în fostul judeţ Severin.

În timpul celei de-a doua asedieri a Vienei, de către otomani, Veterani a apărat unul dintre podurile de peste Dunăre, apoi a participat la mai multe campanii. În 1684, pe când servea sub comanda lui Antonie Von Caraffa, s-a evidenţiat în lupta pentru Neuhausel, în care a reşit să elibereze mai multe regimente, de duşmanii care le înconjuraseră.

A apărat Banatul de hoardele turcești

La data de 13 iulie 1688 a fost înaintat la gradul de “Feldmarschalleutnant”, iar la scurt timp a pornit sub comanda marchizului de Baden de-a lungul malului drept al Dunării, către Belgrad. În Bătălia de la Vidin din 1689 a fost rănit şi a primit comanda cetăţii Nissa, pe care a apărat-o cu succes de mai multe atacuri.

La 16 august 1690 a fost înaintat în gradul de general de cavalerie. În 1691, Veterani a cucerit Lipova şi de atunci nu a încetat să apere Banatul de atacurile hoardelor turceşti. În aceeaşi perioadă elibereză Lugojul de sub dominaţia turcilor şi face tot ce îi stă în putinţă pentru a fortifica acest oraş. De altfel, aici îşi găseşte şi sfârşitul.

“A ţinut foarte mult la Lugoj, oraş pe care îl eliberase de sub turci cu câţiva ani înainte. Şi-a folosit toată influenţa pe care o avea la Curtea de la Viena pentru a întări acest oraş, iar când nu a mai primit bani, a dat din buzunarul propriu pentru ca Lugojul să aibă întărituri cât de cât demne de a rezista turcilor. Mai mult, deşi era conştient în ziua Bătăliei de la Lugoj că turcii îi copleşesc în raport de 13 la 1 pe imperiali, Veterani a preferat să moară cu sabia în mână, în loc să fugă din faţa puhoiului otoman. Pentru toate acestea, generalul conte Veterani merită toată aprecierea şi recunoştinţa noastră, chiar dacă ele vin la mai mult de trei secole distanţă”, arată scriitorul Cristian Ghinea.

A întreținut armata din banii săi

Veterani şi-a cheltuit banii săi pentru a întreţine armata şi pentru a apăra oraşele din Banat. Şi critica lipsa de finanţare în scrisorile adresate soţiei sale, contesa Maria Vittoria, care încerca să-l ajute la curtea de la Viena. Iată câteva pasaje edificatoare: “armata e prost plătită” (1683), “cu aşa plată cavaleria noastră va crăpa de foame” (1684), “trupele sunt dezgustate pentru că nu primesc solda” (1685), “armata e ruinată, numai o minune poate aduce succes operaţiunilor noastre” (1687). “Atunci când şi-a dat seama că nu va primi destul, Veterani a decis să plătească din propriul buzunar fortificarea Lugojului. A ridicat nişte fortificaţii destul de modeste, din împletituri de nuiele cu pământ bătătorit între ele, pe care a aşezat platforme de lemn pentru tunuri”, scrie într-una din cărţile sale, regretatul istoricul militar Liviu Groza.

Contele Veterani a murit cu arma în mână, apărând Lugojul. “Dramatismul acestei lupte a intrat în legendă. Ar fi putut Veterani să fugă, să se retragă? Desigur! Dar disciplina şi loialitatea lui l-au împiedicat să facă asta. Chiar şi când unul din aghiotanţii lui, colonelul Caprara, s-a retras cu tunurile şi era evident că situaţia e disperată, Veterani nu a abandonat tabăra. Unii istorici spun că el nu şi-ar fi dat seama de numărul turcilor şi de aceea ar fi rămas pe loc. Eu cred că a încercat până în ultimul moment să apere tabăra în care se aflau şi mulţi lugojeni, inclusiv femei şi copii. Faptul că nu i-a abandonat face din el un erou al Lugojului”, arăta istoricul Liviu Groza.

Proporţiile măcelului (cel mai mare dezastru militar din istoria Lugojului) sunt înfiorătoare. Veterani i-a înfruntat pe otomani cu şapte regimente de cavalerie (circa 6500 de oameni) şi cu 800 de infanterişti. Imperialii erau depăşiţi numeric de mai mult de zece ori, iar Veterani a fost rănit. Deşi soldaţii săi au încercat să-l ia de pe câmpul de luptă, au fost ajunşi din urmă de turci. Veterani a fost decapitat, iar capul a fost prezentat sultanului Mustafa al II-lea, care a poruncit ca Veterani să fie îngropat unde murise.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea noastră de cititori: