În zilele noastre, avem privilegiul de a folosi mașini de spălat rufe moderne care ne ușurează munca casnică și ne economisesc timp prețios. Cu toate acestea, cu aproape o sută de ani în urmă, oamenii trebuiau să se bazeze pe metode tradiționale și soluții creative pentru a-și menține hainele curate.
Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti din București ne oferă o privire fascinantă în trecutul acestor tehnologii casnice, aducând în prim-plan o „piuă de haine şi vâltoare” din Borlova, județul Caraș-Severin.
Construită în totalitate din lemn
Aceste dispozitive, cunoscute sub numele de piuă și vâltoare, sunt construite în întregime din lemn și funcționează prin energie hidraulică. Ele erau folosite în special pentru prelucrarea lânii, fiind o parte esențială a industriei textile tradiționale.
Tehnologia acestor dispozitive a evoluat în funcție de condițiile naturale ale fiecărei regiuni, cum ar fi disponibilitatea apei cu un debit suficient, care nu îngheța iarna, și utilizarea lemnului de stejar, fag și arin.
Exemplarul expus la muzeu a fost construit în primul sfert al secolului XX și provine din satul Borlova, județul Caraș-Severin. Acesta constă într-o piuă de pănură (cunoscută și sub numele de „văiagă”) împreună cu o vâltoare (denumită și „șteaza”). 
Un dispozitiv complex
Piua este specifică zonei subcarpatice a Banatului și a fost folosită pe Valea Cernei și Timișului, precum și în Ţinutul Pădurenilor din județul Hunedoara.
Este o construcție deosebită, cu un sistem de roți de lemn, fus orizontal (ax) și două ciocane (maie). Aceste elemente acționează vertical și au fost esențiale pentru procesul de spălare a lânii. Construcția sa include o roată de lemn cu 12 cupe și un acoperiș în patru ape, cu învelitoare din șindrilă.
Pe de altă parte, vâltoarea este parte integrantă a pivei și are o formă tronconică, cu baza mică scufundată în pământ. Acest dispozitiv este confecționat din scânduri fixate în două „colaci” circulari obținuți din obede. Apa curge cu viteză pe un jgheab de deasupra, oferind textilelor introduse o mișcare de rotație, similară cu mașinile de spălat moderne.
Aceste exponate din Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti ne amintesc de modul ingenios în care oamenii din trecut au găsit soluții pentru a-și îndeplini nevoile zilnice, inclusiv spălarea hainelor. Este un elogiu adus tehnologiei tradiționale și inovației, care au fost piloni esențiali ai vieții în sat în acele vremuri. Muzeul ne oferă ocazia de a învăța și de a aprecia istoria și cultura noastră, arătându-ne cum am evoluat de-a lungul anilor.
