Chiar dacă nu a fost supus recent unei reabilitări ample, Parcul Botanic din Timișoara rămâne unul din cele mai frumoase parcuri ale orașului.
Datele adunate de fostul şef al Direcţiei de Mediu din Primăria Timișoara, Vasile Ciupa, în cartea „Timişoara verde”, arată că în 1900 Parcul Botanic nu exista, harta de la vremea respectivă indicând în zona actuală a parcului un teren neconstruit, folosit ca poligon de exerciţii militare.
Într-o hartă care datează din 1936, parcul apare cu o serie de alei figurate, cu alura pe care o au şi azi. „O legendă spune că pe acest teren a fost un cimitir roman care avea o statuie cu platoşă şi pieptar de fier şi un cap rotund din piatră. Statuia aceasta, în urma amenajării Parcului Botanic, a dispărut”, se arată în cartea „Timişoara verde”.
Până în 1980, Parcul Botanic a suferit puternice îmbunătăţiri, plantându-se sectoare cu flori din regiuni mediteraneene, asiatice sau nord-americane. În 1980 parcul a trecut în administrarea Facultăţii de Ştiinţe, iar după această dată parcul a fost abandonat, multe dintre specii au dispărut, iar unele locuri au devenit spaţii de depozitare a gunoaielor.
„Timişoara verde” mai arată că în 1986 se ia decizia investiţiilor masive în parc, ajungându-se la 60.000 de vizitatori pe an, cu peste 11.000 de intrări numai în luna mai.
După Revoluţie s-a înregistrat un nou declin, ajungându-se la un număr de doar 218 specii din peste 1.000. Nici la ora actuală situaţia parcului nu este un fericită, singura investiție majoră din ultimii ani fiind introducerea sistemului de iluminat, cu becuri LED.
