În patrimoniul Muzeului Banatului din Timișoara se află un obiect inedit – Copacul de Fier, un semn de casă care își are originile în anul 1828. Acest element arhitectural a fost instalat în colțul unei locuințe de la intersecția străzilor Francesco Griselini și Proclamația de la Timișoara, devenind de-a lungul timpului un simbol al orașului.
Clădirea în care Copacul de Fier și-a găsit adăpostul a fost construită în 1752 de către brutarul Leopold Kayser. De-a lungul decadelor, aceasta a fost denumită de localnici „Haus zum Stock im Eisen” sau „Casa la Copacul de Fier”. Chiar și astăzi, indiferent de destinațiile succesive ale clădirii, numele a rămas neschimbat, păstrând legătura cu această minunată relicvă.
Un trunchi, căptușit cu tablă
Copacul de Fier este, în esență, un trunchi de lemn căptușit în exterior cu tablă de fier moale. Cuiele și țintele din fier și aramă nu au doar un rol funcțional, ci contribuie și la o estetică impresionantă. Cu numeroase cuie și ținte decorative, unele împodobite cu ornamente sau inițiale scrise în alfabetul latin, acest semn de casă capătă un farmec aparte.
Originile sale se leagă de Viena, unde se găsește „prototipul” Copacului de Fier pe Kärtner Strasse. Copacii de fier au început să se răspândească în Europa Centrală în secolul al XIX-lea, imitându-i pe cei din Viena. Erau instalati ca semne de casă într-o perioadă în care breslele meșteșugarilor se aflau în declin, iar acest simbol a devenit o modalitate distinctivă de a marca proprietățile.
Copacul de Fier din Timișoara se remarcă prin numărul său impresionant de ținte, care depășește cele ale altor copaci de fier din Europa Centrală. Cu diferite inițiale și simboluri, fiecare țintă povestește o parte din istoria și comunitatea orașului.
De-a lungul anilor, Copacul de Fier a suferit reparații pentru a-și păstra frumusețea. În anii 1950-1960, partea inferioară a învelitorii din tablă a fost înlocuită din cauza coroziunii, iar la începutul anilor 1990, semnul de casă a fost dus la laboratorul zonal de restaurare și conservare al Muzeului Banatului pentru a-l proteja de vandalisme.
Legenda copacului de fier
Conform legendelor, calfele de lăcătuși, în timpul pelerinajelor lor în Europa pentru a se instrui și a lucra, se confruntau cu o provocare unică la Timișoara. Acestea erau puse să deschidă lacătul barei cu care era legat de perete pomul, un copac care nu avea orificiu pentru cheie. Ca o amintire a eforturilor lor, calfele băteau în pom un cui, marcându-l cu monograma lor.
O variantă a legendei adaugă că și ucenicilor li se cerea același lucru, dar aceștia primeau un termen de un an să găsească cheia lacătului. Cu toate că sarcina părea imposibilă, la sfârșitul anului, deveniți calfe, băteau un cui în pom, contribuind astfel la crearea unei colecții impresionante de circa 2000 de cuie.
La Viena, legenda Pomului de Fier datează din Evul Mediu și are în centrul ei un pact faustian făcut de un băiat lăcătuș. Acesta a devenit maestru vestit și bogat, ajutat de forțe supranaturale, dar și-a pierdut sufletul după ce nu s-a putut trezi la timp pentru slujba duminicală. Ucenicii l-ar fi exorcizat bătând cuiele într-un copac fixat cu un lacăt creat de maestrul lor.
