Să începem cu partea grea, adică cea științifică. Dendrologia se numește acea parte a botanicii care se ocupă cu studiul plantelor lemnoase, respectiv arborii și arbuștii, din punct de vedere al caracteristicilor morfologice, arealului de răspândire, cerințelor față de mediu. Acum că am terminat lecția de botanică, să trecem la fapte. Mai exact, un astfel de parc dendrologic, plin cu cei mai frumoși copaci din câți există, se află nu departe de Timișoara.
Cum ieși din oraș și ajungi la Remetea Mare, situată la 10 kilometri de Timișoara, faci dreapta de pe drumul european pe cel care duce spre Bucovăț. După alți trei sau patru kilometri, faci stânga spre Bazoșu Nou, o localitate cu puțin peste 200 de locuitori. Aici însă veți găsi alți locuitori, din genul celor botanici, într-unul dintre cele mai impresionante parcuri de acest gen din România.
Copaci din toată lumea
Întreaga suprafață a parcului dendrologic de la Bazoșu Nou este uriașă, de peste 60 de hectare. Cele mai importante zone ale parcului sunt Parcul Mare, acolo unde se regăsesc cele mai multe specii de copaci, cât și Parcul American, cu pomi importați de pe meleaguri de peste ocean. Istoria parcului este la fel de frumoasă ca și aspectul acestuia în primăvară sau toamnă, atunci când frunzele copacilor de aici oferă un spectacol pentru care nu ai nevoie de ochelari 3D.
Parcul dendrologic a început să fie amenajat în 1909, adică acum mai bine de 100 de ani. A durat aproape 5 ani amenajarea inițială, până pe 1914. Contele Ludovic Ambrozy a fost cel care a cerut amenajarea parcului, pe atunci ambasador al Imperiului Austro-Ungar în Statele Unite ale Americii. Inițial, în parc au fost aduse câteva sute de specii de toate felurile din America. Astăzi însă, parcul este casa a 1.000 de specii de copaci și alte forme botanice din întreaga lume.
Castelul din mijlocul Raiului
În parcul de la Bazoș sălășluiește și acum un turn de castel. Ce caută această clădire în mijlocul unui parc dendrologic? Contele despre care se știe că a comandat amenajarea parcului, Ambrozy, a vrut să aibă aici o oază de liniște, de verdeață, unde să se poată retrage după zilele grele petrecute pe unde erau de rezolvat treburi “politicienești”. Din castelul presupus a mai rămas doar un turn, restul materialelor pentru clădire fiind împărțite, spun unele izvoare istorice, către sătenii după ce parcul a intrat în proprietatea statului român.
Turnul de apă al castelului este locul ideal din care puteți pleca într-o plimbare prin parc. Este locul perfect pentru fotografii romantice, sau pentru o simplă reflectare asupra naturii și a condiției umane în general. Parcul este arie protejată încă din 1994, iar intrarea în perimetru este liberă. Aici veți găsi cel mai bătrân stejar din Timiș, cu o vechime de peste jumătate de mileniu, o grosime de 6 metri și o înălțime de peste 30 de metri.
