Pe 25 aprilie 1879, în familia avocatului Coriolan Brediceanu din Lugoj, se naște Caius Brediceanu, al doilea prunc al unei familii cu tradiție și aspirații înalte. Educat cu grijă sub îndrumarea tatălui său, Caius a fost inițiat în lumea cunoașterii încă din fragedă pruncie. Informațiile care urmează sunt preluate din articolul semnat de Nicoleta Demian, intitulat „Portrete ale Bredicenilor din Lugoj de Anton Rudolf Weinberger”, publicat în Banatica.
Dornic să-și pună amprenta în lumea academică, Caius Brediceanu începe studiile la Viena în toamna lui 1896, îndreptându-se inițial către Facultatea de Medicină. Totuși, destinul său nu era legat de halatele albe, iar după o perioadă de contemplare, renunță și se înscrie la Facultatea de Drept. În ciuda acestui schimb de direcție, Caius nu se depărtează de atmosfera academică și continuă să-și împărtășească cunoștințele, frecventând cursurile de filosofie la Paris și obținând doctoratul în drept internațional și științe politice în 1902.
Devenind un membru activ al scenei politice, Caius Brediceanu se implică în campania electorală a tatălui său și, ulterior, își încearcă norocul în propriile aventuri politice. Cu toate acestea, nu obține succesul dorit în alegerile din 1910. O serie de încercări și înfrângeri politice nu îl descurajează, iar viața îl conduce pe frontul Primului Război Mondial, unde se distinge prin implicarea sa în organizarea Gărzii Naționale a României de la Pola.
Primul bănățean care ocupă o funcție de ministru
Momentul decisiv în cariera sa are loc în perioada postbelică, când participă la Marea Adunare de la Alba Iulia și devine membru al Marele Sfat Național. În 1919, reprezintă Banatul în delegația română la Conferința de Pace de la Paris, având o contribuție semnificativă la această importantă reuniune internațională.
Reîntors în țară, Caius Brediceanu devine ministru, marcând o premieră prin poziția sa ca prim bănățean care ocupă o astfel de funcție în România reîntregită. Apoi, în 1927, la cererea lui Nicolae Titulescu, intră în corpul diplomatic al României și servește ca ministru plenipotențiar în Argentina, Brazilia și Chile. Misiunile diplomatice îl poartă în diverse colțuri ale lumii, de la Rio de Janeiro la Vatican și Helsinki. 
Cu toate aceste realizări notabile, ultimii ani din viața lui Caius Brediceanu sunt marcați de dificultăți financiare și de pierderea dreptului la pensie în contextul naționalizării proprietăților familiei sale de către comuniști. Umilit până în clipa morții, Caius se stinge din viață la Sibiu, pe 19 iunie 1953. Cu eforturi considerabile, autoritățile vremii au încercat să șteargă orice amintire despre neamul Bredicenilor, dar povestea și contribuțiile lui Caius Brediceanu rămân vii în paginile istoriei României.
