Cramele Recaș sunt unul din cei mai mari producători de vin din România. De la o podgorie cu notorietate strict locală, în momentul de față a ajuns să dețină recorduri greu de egalat în domeniu.
De la cantitatea de vin îmbuteliată, până la numărul medaliilor obținute pentru calitate vinului, Cramele Recaș sunt un jucător important pe piața de vinuri din România și nu numai. Despre începuturile cramelor am stat de vorbă cu Gheorghe Iova, unul dintre cei care au pus bazele acestora.
„În 1998 nu știa nimeni de noi, nici măcar în România. Prima linie de îmbuteliere de la Recaș am pus-o în funcțiune în 1996, pe când Jidvei avea din 1959. Acum, de exemplu, la nivelul anului 2019, în România, am fost numărul unu din cel puțin patru puncte de vedere: cea mai mare cantitate de vin produsă într-un centru de vinificație, peste 25 de milioane de litri; exportatorul numărul unu de vinuri îmbuteliate; cea mai mare cifră de afaceri și cel mai mare profit. Am ajuns la această performanță în 20 de ani de viticultură. Chiar dacă 20 de ani, pentru acest domeniu, nu este o perioadă mare. Dar dacă cineva ne-ar fi întrebat pe noi, la privatizare, unde vrem să ajungem, nu am fi sperat să ajungem la acest nivel”, spune Gheorghe Iova, unul dintre acționarii principali și fondatorii Cramelor Recaș.
Iova spune că în toată această perioadă, împreună cu partenerul său Ionică Georgiu, au reușit să atingă un obiectiv pe care și l-au propus încă de la începuturile vinificației la Recaș. Să facă vin de calitate la un preț accesibil.
Vinul de Recaș astăzi
Astăzi, vinul de Recaș are cel mai bun raport calitate preț, lucru dovedit de cantitățile vândute și de medaliile obținute.
„Noi am ținut foarte mult la imaginea nostră și ne-am impus pe piața românească prin raportul preț-calitate. Să va dau un exemplu, Swaben Wein este gama noastră cea mai ieftină. Ori, anul trecut noi am avut obținute peste 50 de medalii la concursuri naționale și internaționale. Cea mai mare bucurie nu mi-a adus-o o gamă de top, ci Muscatul Otonel din Swaben Wein, care a luat medalie de aur la Bruxelles, un vin de 12-13 lei. De asta vă spun, că întotdeauna am ținut la un raport preț-calitate foarte bun. Și a mai fost ceva. În urmă cu 16 ani a fost o decizie luată, care s-a dovedit de succes. În sensul că în vinificația mondială sunt cunoscute două școli, două lumi tehnologice. Cea clasică, în care Franța e purtătorul de stindard, alături de Spania, Italia și așa mai departe, cu vinuri corpolente, mai alcoolice și uneori de tip oxidativ.
Cea de-a doua școală este cea a lumii noi în vinificație, unde Africa de Sud, Australia, Noua Zeelandă, sunt principalele țări. Și atunci, noi, în urmă cu 16 ani, trebuia să luăm decizia pe care din cele două școli vom merge. Am decis să mergem pe cea a școlii noi, unde vinurile sunt de tip reductiv, nu intră în contact cu oxigenul, practic după ce am pus strugurii în buncărul de recepție nu mai au contact cu oxigenul, sunt mai puțin alcoolice, mai fructuoase, mai sprințare și fermentația la albe se face la temperaturi scăzute pentru a aduce toate aromele din strugure, din must, în vin”, spune Gheorghe Iova.
Dezvoltarea brandurilor Recaș a început cu vinurile de retail – Schwaben Wein și a continuat, organic, prin crearea unor vinuri cu personalitate, pentru segmentul consumatorilor pretențioși – Sole, Solo Quinta și Cuvee Uberland.
Vinuri de prestigiu internațional
Rezultatele au fost confirmate repetat, atât de premiile obținute la cele mai importante concursuri naționale și internaționale de profil (Solo Quinta – “Vinalies Internationales”, Paris, Franta – Medalia de Aur si Trofeul Exceptional award pentru cel mai bun vin alb sec din concurs – probabil cea mai mare distincție obținută vreodată de un vin românesc), cât și prin creșterea vizibilă a cifrei de afaceri și a popularității.
Inovația tehnologică a mers, tot organic, mână în mână cu investiția în oameni și cu o viziune de a seta un trend, cel al calității. Ghorghe Iova povestește că pentru a ajunge la aceste rezultate la Recaș, lucrurile s-au făcut întotdeauna așa cum a trebuit, la timpul potrivit.
„Când am preluat, viticultura era la un nivel mediu să zic, dar vinificația era la un nivel foarte scăzut tehnic și atunci primele investiții le-am făcut în ceea ce înseamnă tehnologia de vinificație. În ceea ce înseamnă devenirea strugurelui către vin, sunt trei factori esențiali: materia primă, nivelul de tehnologie din vinificație și omul – tehnologul – care hotărăște ceea ce se întâmplă în vinificație. Având cât de cât un potențial mediu de producere a strugurilor, prietenul meu Ionică a preluat complexul de vinificație și am investit destul de mult în partea de vinificație în perioada 90-98. Din 2001, au început accesarea de fonduri europene pentru replantări, ne-am reorientat să punem la punct producția de struguri, din 2001 am replantat toată suprafața și am ajuns, astăzi la 1.150 de hectare”, spune Iova.
Toată plantația de vie de pe care se produce vinul de Recaș a fost înlocuită, iar soiurile sunt aduse de la cei mai mari producători, din Europa.
„Noi am început să facem plantații cu material săditor produs în România, la stațiuni de cercetare, din păcate însă nu au fost la nivelul dorit de noi, am avut niște surprize neplăcute. După doi ani de zile, am luat decizia să nu mai folosim material din România și ne-am dus la cel mai puternic din Europa, în Italia. La ei ne-am dus toți trei actionarii majoritari, pentru că mai avem un englez alături de noi, pe care îl știam din 1992, pentru că noi din 1990 am început să dăm vinuri vrac la export și el era directorul unei firme româno-germane. Așa ne-am cunoscut, iar când s-a dat drumul la privatizare a venit lângă noi și a întregit echipa, în sensul că eu mă ocupam de viticultură, Ionică de vinificație și el de vânzări, pentru că asta era ocupația lui.
Când ne-am dus la italieni, ne-au făcut degustarea în cadrul aceluiași soi, pe selecții clonale diferite. Adică să ai calități gustative diferite, în cadrul aceluiași soi, datorate selecțiilor clonale. Toate suprafețele pe care le-am înființat au avut trei clone, de foarte bună calitate, foarte bună producție și una mixtă, să vedem dacă se comportă ca și la ei. Marea majoritate au confirmat”, spune Iova.
Investițiile neîntrerupte, parte a succesului
Investițiile în Cramele Recaș sunt continue, acest fapt contribuind esențial la nivelul de dezvoltare.
„Din punct de vedere al potențialului suntem la un nivel foarte ridicat ca materie primă, iar din punct de vedere a ceea ce înseamnă tehnologie de vinificație, suntem la cel mai înalt nivel mondial, fără nicio reținere. De 16 ani lucrăm cu un tehnolog australian, care anul trecut a fost confirmat în primii 100 tehnologi ai lumii.
Este clar că potențialul viticol se datorează modului în care arată plantația, dar calitatea materiei prime este foarte mult influențată de condițiile climatice, toamna de exemplu. Poți să ai super tehnologie, dar dacă Dumnezeu îți dă un an cu foarte multe ploi toamna, cel puțin pe domeniul vinurilor roșii nu poți obține calitate foarte ridicată.În plantația viticolă, având de 16 ani tehnologul aici, avem deja fixate parcelele, pe soiuri, care sunt dedicate super-calității. Asta plecând de la selecțiile clonare. Și aș putea spune că am avut bucuria să mă întâlnesc cu un neamț, care toată viața și-a petrecut-o aici. Și el m-a luat de mână și mi-a spus: asta este parcela pentru roșu, asta pentru alb, asta pentru aromate. Adică am plasat selecțiile clonale de cea mai bună calitate în cele mai potrivite locuri de unde să scoatem calitate”, afirmă Gheorghe Iova.
Vinificație în pandemie
Pandemia a afectat Cramele Recaș mai puțin decât se așteptau reprezentații acestora. Ba mai mult, datorită faptului că vremea a fost excelentă pentru acest domeniu, Gheorghe Iova spune că 2020 a fost cel mai bun an al Recașului.
„Anul trecut, când s-a declanșat, sigur că ne-am speriat cu toții, că nu o să mai vindem. La sfârșitul lui 2020, am constatat că suntem la 92% din procente din vânzările din 2019. Sigur că ne-a afectat deoarece sectorul Horeca a fost lovit în plin, în schimb a crescut exportul peste cel din 2019. Am luat niște decizii de amânare a unor investiții mari, pe care le vom face anul acesta, de teamă, pentru că nu știam ce se va întâmpla. Ne-a afectat, ne afectează în continuare, dar ne vedem de treabă. Via nu așteaptă, trebuie să facem lucrările la timp. Am avut probleme și cu infectări printre angajați, dar le-am ținut sub control prin izolare. La primele simptome au rămas acasă.
Una peste alta finalul este unul fericit, pentru anul trecut. În iulie, am avut 170 de litri de precipitații care ne-au asigurat creșterea boabelor, iar din august până în octombrie nu a mai plouat deloc. Exact cum trebuie pentru acumularea elementelor de calitate, la strugurii roșii mă refer. De când sunt eu aici, cel mai bun an viticol a fost 2020. De altfel și tehnologul australian remarca faptul că a fost primul an când am putut face recoltare la momentul optim pentru fiecare parcelă în parte, pentru fiecare soi, pentru că el este cel care stabilește momentul optim”, povestește Iova.
Cramele Recaș au fost printre primele firme care s-au implicat în achiziția aparatelor necesare spitalelor din Timișoara, donând sume importante de bani. Gheorghe Iova spune că dacă Dumnezeu a dat, și ei trebuie să dea mai departe.
„În 1996, m-am împușcat accidental în vie. Eram cu șoferul meu, am împușcat un iepure și nu a murit. M-am dus lângă el, în ideea că mai trag o dată. Când am ajuns lângă el, nu am tras, am dat cu patul armei și s-a descărcat. În timp ce eram pe masa de operație, s-a întâmplat să ajung dincolo, atunci s-a schimbat relația cu divinitatea. Și până atunci eram credincios, am fost crescut de o bunică pocăită, deci nu eram un ateu, dar atunci s-a schimbat întreaga relație cu Dumnezeu. Și de aceea încerc să ajut, atunci când pot și vom mai ajuta și mai departe”, concluzionează Gheorghe Iova.
