Locuri din Banat

Povestea impresionantă a Orfelinatului Gisella, construit în Timișoara de fiica împăratului Franz Joseph

Clișeul pe sticlă ilustrând Orfelinatul Gisella din Timișoara (nr. inv. istorie 29414), databil la începutul secolului XX, este exponatul lunii februarie la Muzeul Național al Banatului. A intrat în colecția Secției de Istorie a MNaB în 2006, prin transfer de la Secția de Etnografie a Muzeului Banatului.

RETIM

Împreună cu el vine și povestea impresionantă a Orfelinatului Gisella, o mărturie istorică a generozității și a grijii față de cei mai vulnerabili membri ai comunității. Fondat în 1873, acest institut caritabil a fost o expresie a iubirii și preocupării pentru copiii orfani din regiune.

Fidelity by Iulius Mall

Arhiducesa Gisella Louise Marie de Austria a pus bazele orfelinatului

Orfelinatul Gisella își are rădăcinile într-o inițiativă nobilă, inspirată de căsătoria principesei Gisella cu prințul bavarez Leopold. Cu o fundație generoasă de 20.000 de coroane, arhiducesa Gisella Louise Marie de Austria a pus bazele acestei instituții, renumită pentru activitatea sa filantropică.

Dr. Teodora Moț, muzeograf la Muzeul Național al Banatului, spune întreaga poveste, într-un articol pe site-ul insttuției.

„Cea de-a doua fiică a cuplului imperial Franz Joseph I și Elisabeta (Sissi), arhiducesa Gisella Louise Marie de Austria s-a evidențiat printr-o activitate filantropică intensă și o deosebită grijă față de cei nevoiași, punând bazele mai multor organizații de caritate în vederea sprijinirii celor săraci, dar și a celor cu handicap. Orfelinatul Gisella și-a deschis porțile la data de 20 martie 1877 în fosta casă de invalizi din cartierul Fabric, pe strada Graben (astăzi Gloriei și Șt. O. Iosif), edificiul fiind în așa fel amenajat încât să adăpostească 40 de orfani. Consilierul municipal Anton Suchan a preluat încă de la început supravegherea instituției, dând dovadă până la sfârșitul vieții de mare devotament în timpul activității sale de curator și protector al orfanilor, încât și-a lăsat întreaga avere, care cuprindea două case în Fabric, acestui așezământ”, arată Teodora Moț.

Clădirea găzduiește acum Facultatea de Chimie, Biologie și Geografie

Clădirea nouă a orfelinatului, construită în 1901 și prezentată în clișeul pe sticlă, servește acum ca sediu al Facultății de Chimie, Biologie și Geografie din cadrul Universității de Vest din Timișoara. Proiectată de talentatul arhitect Ernest von Gotthilf, această clădire impunătoare a fost finanțată în parte din fondul instituției și dintr-un împrumut generos.

„Cheltuielile de construcție ale noului sediu al orfelinatului Gisella au fost suportate în parte din averea fondului, fiind însă necesară și contractarea unui împrumut. Edificiul cu un etaj, cu o capacitate de 80 de orfani și împărțit în 2 aripi separate de clădire, una pentru fete și cealaltă pentru băieți, adăpostea la demisol sala de mese și spațiile gospodărești. Copiii îngrijiți în cadrul acestei instituții beneficiau de o curte, de o grădină spațioasă și de o sală de gimnastică, frecventând școlile publice. În internat locuiau directorul și directoarea acestuia, iar supervizarea era asigurată de o comisie care alegea din rândurile ei un curator, ani de zile această funcție fiind deținută de Anton Suchan. Orfelinatul primea orfanii care împliniseră vârsta de 5 ani, băieții fiind adăpostiți în această instituție până la vârsta de 14 ani, iar fetele până la 16 ani, după care erau repartizați “după capacitățile și dorințele lor în alte internate sau fabrici, la meseriași, iar fetele ca modiste, croitorese sau, în cel mai rău caz, ca servitoare sau cameriste”, povestește reprezentanta muzeului bănățean.

După Primul Război Mondial, orfelinatul a fost redenumit Orfelinatul Comunal Regina Maria și a trecut sub administrația municipală, continuând să ofere sprijin copiilor orfani din Timișoara și din împrejurimi.

Inițiative diverse au fost întreprinse pentru a îmbunătăți calitatea vieții și educația acestor copii, inclusiv asigurarea unei alimentații adecvate și accesul la educație avansată. Astfel, Orfelinatul Gisella a rămas un simbol al generozității și al grijii comunității față de cei mai vulnerabili membri ai săi, lăsând o amprentă puternică în istoria și cultura orașului Timișoara.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea noastră de cititori:

Lasă un răspuns