Mănăstirea Sfânta Ana, un loc sacru de rugăciune aflat pe coama Dealului Mășului din Orșova, are o istorie specială și emoționantă. Acest lăcaș de cult a fost ctitorit de către Pamfil Șeicaru, un jurnalist cunoscut în perioada interbelică, care a luptat în Primul Război Mondial în zona Orșovei.
În anul 1916, în timpul războiului, sublocotenentul Șeicaru a fost acoperit cu pământ de explozia unui obuz, împreună cu camaradul său de arme, Petre Găvănescu. Amândoi au supraviețuit și Șeicaru și-a făgăduit să construiască o mănăstire în locul respectiv, în semn de mulțumire lui Dumnezeu și în memoria eroilor care și-au pierdut viața pentru o Românie Mare.
Mănăstirea Sfânta Ana a fost construită între anii 1936 și 1939, în timpul în care Șeicaru era director al ziarului Curentul și deputat în Parlamentul României. Hramul Sfânta Ana, e după numele mamei ctitorului său,. Însă mănăstirea nu a fost sfințită imediat după finalizarea lucrărilor de construcție. Episcopul Vasile Lazărescu a refuzat târnosirea, motivând că eparhia nu-și dăduse acordul și nu sfințise locul de amplasare a mănăstirii. Sfințirea așezământului de maici a fost amânată de izbucnirea celui de-al doilea război mondial și, ulterior, de schimbarea regimului politic.
Restaurant și discotecă, la mănăstire
După venirea comuniștilor, Mănăstirea Sfânta Ana a fost transformată în restaurant, iar în biserică a funcționat o discotecă. În anul 1990, mănăstirea a fost preluată de proprietarul de drept și a fost sfințită de episcopul Damaschin Severineanul, vicar al Mitropoliei Olteniei, ajutat de un sobor de preoți localnici.
Înainte de construirea mănăstirii, a fost tăiat un drum pietruit, numit Drumul Eroilor, care urca din centrul Orșovei pe Dealul Mășului. Pe parcursul său, drumul era străjuit de șapte troițe și bănci de popas sculptate din lemn de stejar masiv, în care erau săpate dedicatii pentru fiecare regiment care a participat la luptele de la Alion, Cerna și Orșova, în perioada august-noiembrie 1916.
Mănăstirea Sfânta Ana este considerată una dintre cele mai impresionante construcții religioase. Cu o istorie îndelungată și o arhitectură impunătoare, lăcașul de cult este o atracție turistică importantă, nu doar pentru pelerini și credincioși, ci și pentru iubitorii de artă și istorie.
Pe lângă biserica de lemn și celelalte construcții care fac parte din complexul mănăstirii, turiștii pot admira și obiectele de patrimoniu expuse în muzeul de istorie locală. Aici se găsesc diverse obiecte istorice, precum hărți vechi, documente și fotografii care reprezintă o parte importantă a istoriei locului.
O altă atracție importantă a mănăstirii este biblioteca, care conține peste 2.000 de volume de carte veche și rară, majoritatea fiind manuscrise și documente ale vremii. Această colecție impresionantă de cărți vechi este considerată a fi una dintre cele mai importante din regiune și atrage mulți vizitatori pasionați de cultură și istorie.
Casa de oaspeți a mănăstirii oferă oaspeților oportunitatea de a petrece câteva zile în liniște și contemplare, departe de agitația orașului. Aici, turiștii pot experimenta viața monahală, pot participa la slujbele religioase și pot învăța mai multe despre istoria și cultura românească.
