Povestea morilor de vânt din Banat începe oficial cel puțin din anul 1794, dată de la care există prima menționare istorică a acestui gen de construcție, care marchează începutul unei epoci de dezvoltare agricolă și industrială semnificative în această zonă.
„Cea mai veche moară de vânt din Banat a fost menționată la 2 octombrie 1794. A construit-o Ágoston, fiul marelui proprietar bănățean Isak Kiss, pe terenul de la Elemir (n.r localitate aflată acum în Serbia), domeniu pe care tatăl său l-a cumpărat în anul 1781. De atunci, morile de vânt au început să se ridice rapid în tot Banatul, odată cu dezvoltarea agriculturii și a producției de cereale. La sfârșitul secolului al XIX-lea, morile de vânt au făcut treptat loc morilor industriale, care aveau o capacitate sporită și care desfășurau producția de măcinare cu putere mai mare și deci cu o viteză sporită. Morile industriale au reprezentat și începutul industrializării în zona Banatului sârbesc central”, arată istoricul Mircea Rusnac, autor al blogului Istoria Banatului.
Istoricul bănățean spune că la sfârșitul secolului al XIX-lea, morile de vânt au fost înlocuite treptat de mori industriale, cu capacități mai mari și puteri sporite de măcinare. Acest moment a marcat începutul industrializării în zona Banatului, transformând peisajul rural tradițional într-unul modern și industrial.
„Datele din anul 1880 arată că în aproape fiecare sat din Banat existau mori de vânt, cum ar fi cele din Melenci, Kumane, Taraš și Elemir. Astăzi, unul dintre aceste simboluri istorice și industriale, o moară de vânt din Teregova, este conservată și expusă cu mândrie la Muzeul Satului Bănățean din Timișoara. În Banatul sârbesc, două mori de vânt, una la Belo Blato și moara Bošnjakova din Melenci, încă stau mărturie despre o epocă trecută”, mai spune Rusnac.
Istoricul consideră morile de vânt nu sunt doar monumente arhitecturale sau industriale; ele sunt veritabile simboluri ale istoriei și culturii Banatului.
„Morile de vânt sunt moștenirea noastră arhitecturală, industrială și culturală care ar trebui păstrată și transformată în atracție turistică. Unele mori de vânt care au păstrat mecanisme de măcinat cereale și de fabricare a făinii ar trebui repuse în funcțiune și expuse ca parte a moștenirii câmpiilor noastre. Alte mori de vânt, în care au fost distruse mecanismele și utilajele însoțitoare, ar trebui puse în valoare ca restaurante, galerii, ateliere de artă, spații educaționale, pentru găzduirea navigatorilor I.T. Morile de vânt sunt de asemenea martori ai utilizării inteligente a energiei eoliene și, prin urmare, ne putem gândi la ele ca la locuri de concentrare a „energiei verzi” din regiunea noastră și din lume. Morile de vânt sunt eco-complexe industriale de mare importanță.”, afirmă Mircea Rusnac.