Povestea nunții fabuloase din Banat, care dăinuie peste secole. Mireasa, o prințesă, așteptată cu sania cu cai albi, pe un drum de zahăr

Se pare că un ţăran înţelept l-a sfătuit să aştearnă pe jos un covor de zahăr. Impresionată de ingeniozitatea tânărului Nikolici, Elisabeta Obrenovici a acceptat cererea în căsătorie. Întâmplarea apare în cea de-a treia carte a Laviniei Bloju, intitulată „Eseuri din vacanţă“.

„Povestea mi-a fost spusă în contextul în care hotărâsem să mă mut la sat. Fac parte dintre orăşenii care au ales să trăiască la sat. Venind cu mobila şi cu ce mai aveam, am întâlnit un domn în vârstă, care a început să vorbească despre această poveste. Practic, orice poveste ilustrează o frântură de realitate. Cel mai frumos destin l-a avut copilul adoptat al baronului Nikolici, Iovan. Povestea spune că tânărul a cerut mâna unei fete dintr-o familie de nobili. Aceasta a avut însă o pretenţie. A cerut să fie adusă de la gară, până în conacul din Rudna, într-o sanie trasă de doi cai albi. Cum era vară, iar tânărul nu voia să aştepte până în iarnă, a acceptat sfaturile unui bătrân să facă un drum de zahăr care să imite zăpada. Impresionată de gest, se spune că fata de nobil a acceptat căsătoria. Noi ştim din documentele istorice că Iovan s-a căsătorit cu o fată de neam, Elisabeta, fata cneazului Serbiei“, a povestit Lavinia Bloju, care este profesoară de Religie şi Limba Engleză la Colegiul „Ana Aslan“ din Timişoara.

Conform poveştii, s-au folosit două vagoane de zahăr. La rugămintea baronului, ţăranii au păzit o noapte întreagă drumul de zahăr, să nu fie răsfirat de către păsări sau animale ori de alţi trecători. Ca răsplată, după sosirea prinţesei, toată cantitatea de zahăr de pe drum putea să fie a lor.

„Mai există o legendă legată de baronul Iovan Nikolici. Se spune că a sustras averea prietenului său, o dă afară din casă pe soacra prietenului său, care îl blestemă să nu i se odihnească nici oasele în pământ. Mormântul său avea să fie devastat. Sperăm ca într-o zi să fie readuse la viaţă aceste legende, în sensul că s-ar putea organiza un festival dedicat familiei Nikolici sau de organizarea unor excursii tematice. Noi, românii, mergem peste mări şi ţări, dar nu ne cunoaştem propria ţară“, a mai adăugat Lavinia Bloju.

Elisabeta şi Iovan au avut împreună cinci fii, dintre care Mladen şi Milan au murit în copilărie, iar Milos la vârstă adultă. Se mai ştie cert că prinţesa Elisabeta avea să moară la vârsta de 34 de ani, la Rudna, pe 23 septembrie 1848, acolo unde a şi fost înmormântată. Crucea ei se află astăzi în curtea bisericii ortodoxe sârbe din sat, acolo unde a fost mutată de la capela familiei.

Conacul şi domeniul de la Rudna au aparţinut familiei Nikolici, una dintre cele mai reprezentative familii sârbeşti din Imperiul Austro-Ungar. Există un document la Muzeul Banatului care cuprinde întreaga epopee a familiei Nikolici în Banat.