Catedrala Romano-Catolică Timișoara este inclusă în lista monumentelor istorice sub denumirea de Domul Romano-Catolic Sf. Gheorghe.
Lucrările de reabilitare suny cuprinse în cadrul proiectului finanțat prin Programul Operațional Regional POR 2014-2020, Prioritatea 5.1.. În baza acestui proiect se execută: restaurarea tuturor componentelor artistice ale Catedralei Romano – Catolice din Timișoara, și anume: pictura murală, stucomarmura, stucatura, lemnul, vitraliile și pictură pe pânză; înlocuirea instalațiilor termice, a celor electrice și a celor sanitare; restaurarea elementelor din piatră și metal; intervenții asupra șarpantei și învelitoarei; intervenții la criptă; zugrăvirea fațadelor; refacerea împrejmuirii și amenajare spațiilor verzi și asigurarea accesibilității pentru persoanele cu dizabilități.
Valoarea totală a contractului de finanțare este de 21.766.075,74 lei, iar valoarea contribuției publice este de 21.315.376,81 lei.
Antreprenorii lucrărilor sunt SC DANART IMPORT EXPORT SRL în calitate de lider al Asocierii SC DANART IMPORT EXPORT SRL – SC DANART RESTAURĂRI SRL – SC CERECS ART SRL, pentru restaurarea componentelor artistice. Pentru intervențiile generale SC CONSTRUCTIM SA.
Data estimată pentru finalizarea tuturor lucrărilor este 31.12.2021, iar data pentru finalizarea lucrărilor interioare este 31.08.2021.
Până în prezent s-a executat restaurarea șarpantei, realizarea învelitorii și a lucrărilor de tinichigerie; realizarea instalațiilor termice (încălzire în pardoseală), electrice interior (iluminat arhitectural, detecție incendiu, sonorizare, voce-date), sanitare; realizarea punctului termic: retehnologizare completă; realizarea straturilor suport aferente pardoselii din piatră; restaurarea elementelor din lemn din interiorul Domului: scări, tâmplărie; restaurarea elementelor din piatră din interiorul Domului: trepte, capiteluri, soclu; restaurarea stranelor; realizarea tencuielilor interioare, reparații (unde a fost cazul); restaurarea tuturor componentelor artistice: pictura murală, stucomarmura, stucatura, lemn, vitralii și pictură pe pânză (peste 70%); restaurarea elementelor din metal: gard, elemente interioare (parțial); lucrări de intervenții la criptă (tencuieli de asanare, pardoseală, trepte, instalații electrice) și realizarea elevației soclului aferent împrejmuirii.
Ansamblul componentelor artistice a fost realizat și terminat în perioada 1750-1775. Impunătoarea compoziție a celor șase altare, conține sculptură policromă, pictură în ulei pe pânză, decorația monumentală în tehnica stucomarmură, totul în stilul bogat al barocului cu inflexiuni rococco specifice epocii. Sculptura este realizată în lemn cu policromie cu foiță de aur pe poliment roșu (bolus) bine lustruită pentru veșminte și alte detalii semnificative de decor floral sau geometric. Carnația personajelor și suprafețelor mai puțin reprezentative sunt poleite cu aur mat. Alternanța acestor tratamente era menită să sublinieze bogăția tipică barocului târziu, central european, de secol XVIII.
Primele intervenții majore au fost făcute la mijlocul secolului XIX, atunci când evenimentele de la 1848-1849 au lăsat urme și în Domul Romano-Catolic. Restaurările sunt încheiate probabil la 1856, dată la care apar și cele două mici altare de factură neogotică, de la intrarea în altarul principal pe colțurile de nord și sud, altarele fiind semnate și datate Muller 1856.
Cu această ocazie ansamblul sculptat a fost re-aurit în parte, execuția lucrărilor demonstrând o bună tehnică a meșterilor vremii ce au folosit procedeele clasice. Conform unor documente de arhivă (acte, fotografii) au urmat alte intervenții la începutul secolului XX, ocazie cu care a avut loc o mare resfințire a catedralei. Pentru acest prilej, probabil, a fost realizat și altarul din transept – aripa de sud – pe peretele de vest – altar semnat și datat „Ferdinand Stuflesser. Bildhauer, Altarbauer St. Ulrich Gröden Tirol 1900”.
Între 1920-1924 are loc o altă mare intervenție cu reparații și restaurări impuse probabil de unele degradări apărute după primul război mondial. Cu acest prilej apare și un proiect de pictură murală, existent în arhivă – nerealizat din varii motive.
O jumătate de secol mai târziu, are loc o nouă intervenție de restaurare, prilej cu care este realizată decorația murală actuală. A apărut atunci pentru prima oară un ansamblu policrom, cu ornamentică florală, geometrică, specifică unui neobaroc, realizat de frații Miltaller, cunoscuți restauratori arădeni care efectuaseră lucrări la mai multe astfel de ansambluri (ex. Primăria din Arad, Biserica Romano-Catolică Arad-Centru, etc.).
În actuala intervenție, în spiritul principiilor specifice ale conservării-restaurarării și ținând seama de faptul că sub acest strat pictural nu se află decât simple văruieli (cca. 6-7 straturi) în alb și gri-uri diverse, am ajuns la concluzia că pentru acest ansamblu – intrat în memoria colectivă – este mai adecvată păstrarea actualei decorații murale, cu amendamentul unor modificări cromatice care vor sublinia vădita tendință a arhitectului Von Erlach spre un clasicism care a evacuat multe din excesele unui baroc și așa temperat.
Între aceste mari intervenții de reparații și restaurări au avut loc numeroase lucrări de întreținere și „înfrumusețare”, de conjunctură impuse de marile sărbători anuale.
Cu toate aceste prilejuri, inclusiv în special pe statuar apar straturi diverse de poleiri, completări ale volumelor, re-lipiri ale unor fragmente desprinse, detalii mărunte dispărute, lacune acoperite cu materiale ne-adecvate. S-au utilizat cele mai felurite chituri, vopsele pe bază de pigmenți metalici, cu lacuri din ce în ce mai moderne. Odată cu evoluția industriei chimice ce avansa și oferea compoziții sintetice străine de structura materialelor originale tradiționale, secretele artei policromiei se pierdeau odată cu meșterii care le dețineau.
Conform principiilor fundamentale de intervenție, sub semnul cărora se desfășoară în prezent lucrările, demersul nostru se concentrează pe două planuri esențiale: conservarea materiei originale și o prezentare estetică adecvată funcționarii ansamblului componentelor artistice, în spiritul unui locaș liturgic reprezentativ. Întocmirea metodologiei și aplicarea ei se desfășoară între aceste două deziderate: păstrarea autenticității epocii și punerea în valoare cu toate urmele lăsate de timp.
