Adriana Schiller dă o altă viață cărților vechi. Manuale tehnice prăfuite devin în mâinile ei mesaje, declarații, portrete sau scene din filme. Adriana s-a specializat în book folding, o tehnică de îndoire a paginilor cărţilor în variate modele. Nu ai crede că pentru ele sunt necesare doar un creion, un linear și o forfecuță.
Adriana a descoperit sculptura în cărți în urmă cu doi ani. Avea nevoie de un cadou și cineva i-a arătat o astfel de carte.
”Mie îmi place să fac cadouri deosebite. Niciodată nu o să fac un cadou banal. Căutam un cadou pentru o prietenă și pe un grup de handmade am întrebat ce sugestii de cadouri ar avea. Cineva mi-a arătat o carte, ceva foarte simplu față de ce fac eu acum. Am căutat pe internet, mi s-a părut foarte simplu și m-am gândit de ce să nu fac și eu așa ceva”.
Nu e o tehnică foarte simplă. Necesită un grad mare de răbdare și totul se face prin simpla pliere. Fără pagini rupte, fără decupaje, fără lipire. Fiecare foaie se ia se măsoară și se îndoaie de două ori, la un centimentru sau doi. Se revine apoi, se taie și se îndoaie exact pe măsurătoare, explică Adriana
”Sunt mai multe tehnici, cu scrisul în afară, cu scrisul înăuntru, cu desene, cu portrete. Poți ajunge să tai, în unele locuri din carte, câte un milimetru din fiecare pagină”.
Ce presupune tehnica book folding?
Această tehnică de îndoire a paginilor cărţilor îşi are originile în origami, arta tradiţională japoneză de pliere a hârtiei în variate modele, de la diverse creaturi, la obiecte ori forme decorative abstracte. Deși japonezii sunt cei care au ridicat acest meşteşug la rang de artă, tehnica a devenit foarte populară în statele Unite. Unul dintre promotorii „cărţilor cu pagini îndoite“ este artistul american autodidact Isaac G. Salazar. Aflat în căutarea unui hobby, în 2009, el a încercat, la sugestia soţiei sale, să dea un nou aspect paginilor unei cărţi, îndoindu-le.
În România nu sunt foarte mulți artiști care să abordeze această tehnică. Sub zece, conform grupurilor de handmade de pe rețelele de socializare. Nu este o tehnică facilă, dar Adriana a ajuns să o stăpânească spectaculos.
”Mereu am fost pasionată de hand-made. Cred că pasiunea vine din copilărie când făceam cu bunica mea macrameuri. Am făcut de-a lungul timpului brățări, inele, diferite podoabe, încercam tot timpul ceva mai special, însă provocarea aceasta mi s-a părut mai interesantă”.
De la primele lucrări, o inimioară simplistă și o literă A, a ajuns la lucrări care necesită mii de tăieturi.
”La o carte de 400 de pagini, de o complexitate medie lucrez cam trei zile, aproximativ opt ore în total. Cartea cu care am făcut cea mai mare senzație a fost la împlinirea a 10 ani de Radio Zu. A fost pe postul de televiziune, fiecare live începea și se termina cu cartea mea”, povestește lugojeanca.
Nu poate folosi orice fel de carte. Volumele nu trebuie sa fie degradate, să aibă foi mai groase și minim 500 de pagini. Înainte de a se apuca de lucru cărțile sunt recopertate. Fiecare foaie poate avea până la 50 de tăieturi.
”La început aveam o riglă, un creion și o forfecuță. Mai târziu mi-am confecționat după mintea mea, niște instrumente care să mă ajute să îndoi mai repede paginile, să le pregătesc”, spune Adriana.
Cea mai complexă lucrare a fost o scenă din Game of Thrones, 5.600 de tăieturi.
”Am lucrat la ea vreo două săptămâni, în total aproximativ 16 ore. Cea mai groasă carte a avut peste 1.200 de pagini, a fost o icoană a Fecioarei Maria pe care am dăruit-o mamei mele”.
O singură carte a stricat Adriana. Avea paginile prea subțiri și nu i-a reușit modelul. A lucrat fiecare carte cu pasiune și își amintește fiecare reacție pe care cărțile ei au provocat-o.
”Iubesc ceea ce fac. Mă relaxează, stau noaptea târziu ori mă trezesc și lucrez înainte de a merge la serviciu. Sunt nerăbdătoare când lucrez la ceva și chiar pot să spun că sunt dispusă să renunț la alte lucruri și la timpul meu liber pentru asta. Îmi place să văd uimirea și bucuria celor care primesc darurile mele”, mai spune ea.
”Unii mi-au spus că stric cărțile. Eu cred însă că e o modalitate de a le da o altă valoare cărților, de a le transforma în altceva. Practic le dau o nouă viață”, spune Adriana.
