Oameni din Banat

Un copil din Banat, printre cei mai tineri apicultori din România. Cum își vede viitorul ca om de afaceri

Rareş Popovici, are 15 ani şi este unul dintre cei mai tineri apicultori din România. Copilul îşi priveşte hobby-ul ca o viitoare afacere.

RETIM

Din banii de buzunar, strânşi metodic şi cu rigurozitate, dar şi cu ajutor din partea părinţilor, puştiul şi-a cumpărat, treptat, stupi, iar astăzi creşte 15 familii de albine. Rareş Popovici, elev în clasa a IX-a la Liceul „Traian  Vuia“ din Făget, locuieşte în Tomeşti, localitate aflată într-una dintre cele mai împădurite zone din Timiş. Aici, Rareş dispune de mediul ideal în care îşi îngrijeşte cele 15 familii de albine, strânse cu multă trudă, după ce s-a apucat de apicultură în urmă cu doi ani.

Fidelity by Iulius Mall

A început cu un stup cumpărat de la un apicultor din localitate. „Am vrut să încerc ceva nou şi m-a atras foarte mult apicultura. Nu o poate practica oricine. La început, mi-am luat un singur stup. În acelaşi an, am mai cumpărat şase, iar anul acesta am ajuns la 15 stupi.  Investiţia se apropie de 15.000 de lei. Am pus alocaţia pe câteva luni deoparte, mi-au mai dat părinţii şi tot aşa. Vă daţi seama că e greu pentru mine să adun singur aşa o sumă!“, povesteşte Rareş. „Am zis să facă ceva, să nu lucreze pentru alţii. A vrut să-şi ia un stup, după aia şi-a mai strâns bani şi a tot investit în albine. Cu bani l-am ajutat şi noi“, îl completează tatăl.

Rareş a explicat cum a procedat până a învăţat meserie. Primii stupi cumpăraţi i-a ţinut o vreme la apicultorul din sat şi mergea în practică. „Îl ajutam şi la stupii lui şi aşa am învăţat. M-am documentat mai mult din cărţi şi asociam cu ce găseam pe Internet, însă nu tot ce scrie pe net e adevărat.“

Rareş a creat şi o pagină de Facebook dedicată apiculturii, care a strâns aproape 1.000 de urmăritori, iar în procesul său de iniţiere le-a cerut informaţii şi apicultorilor cu experienţă găsiţi în mediul online. „La început, le scriam, îmi răspundeau, îmi dădeau sfaturi şi asta m-a ajutat“, spune tânărul, care a avut parte şi de experienţa târgurilor apicole. „Când mă duceam la anumiţi producători şi vorbeam cu ei, se uitau la mine ciudat. Mă felicitau şi-mi spuneau că n-au  mai văzut un copil să fie atât de pasionat de apicultură“, spune adolescentul.

„Apicultura se face când trebuie, nu când poți”

Când vorbeşte despre albine şi despre stupi, Rareş se luminează la faţă şi nu te lasă până nu-ţi povesteşte care sunt paşii pentru îngrijirea albinelor şi pentru obţinerea mierii.

„Monitorizarea stupului este foarte importantă. Nu putem să-i aruncăm nişte rame şi să plecăm. Trebuie să-l urmărim, să vedem cum se dezvoltă. Adăugarea de mâncare, sirop, turte depinde de anotimp. Apicultura se face când trebuie, nu după o săptămână sau când poţi tu. De la începutul lunii mai până la sfârşitul lunii iunie înfloreşte salcâmul şi teiul. După ce vedem că ramele sunt căpăcite, sunt pline de miere, le extragem, le punem în storcătoare şi facem mierea“, explică tânărul. El apreciază şi că anul acesta este unul greu pentru apicultori pentru că băgrinul (n.r. – salcâmul) a îngheţat.

Rareş a explicat că până acum nu a obţinut cantităţi de miere pe care să le şi comercializeze pentru că s-a concentrat pe înmulţirea albinelor. Visul său este să devină un apicultor profesionist, iar producerea mierii să fie un business.

Adolescentul visează să ajungă la 80-100 de stupi. „Vreau să am grădina plină de stupi“, spune el. „Sunt pasionat de apicultură. În rest, sunt un copil normal. Vreau să merg la facultate, să fiu contabil şi să manageriez propriile firme. Este destul de greu să trăieşti doar din apicultură. Mi-aş dori să-mi cumpăr mai multe autobuze sau camioane cu care să fac transport.“ Însă Rareş este conştient că pentru a avea propria autobază are nevoie de resurse financiare. Crede, totuşi, în visul său şi e convins că poate reuşi, cu aceeaşi metodă folosită şi la stupi: „La început cu o maşină, apoi încă una şi tot aşa“.

Sprijnit să-și dezvolte pasiunea

Cum se împarte Rareş între şcoală şi albine? Destul de simplu. „Când vin de la şcoală îmi arunc ghiozdanul şi fug la stupi. În plus, mai am şi nişte treburi pe lângă casă, cum este la sat, dar nu mă plâng, chiar pot să zic că mă descurc. Eu nu mă grăbesc, lucrez o oră şi jumătate-două ore pe zi. Stupii nu se deschid în fiecare zi, aşa că sunt şi zile în care nici nu merg la ei“, explică Rareş, căruia îi mai rămâne timp şi să se joace pe calculator, mai mult seara.

Are prieteni care mai îngrijesc câte un stup, dar cu colegii de la şcoală nu vorbeşte despre apicultură: „Ei sunt mai mult cu tractoarele“. Părinţii îl încurajează pe Rareş să-şi urmeze visul, iar în măsura posibilităţilor, îl sprijină şi financiar. „Eu îl încurajez, că-mi place şi mie să vin cu el la albine, să mă uit, să-mi explice. În timpul liber, când pot, vin şi-l ajut“, a explicat mama băiatului, Liliana Popovici.

Cel care l-a iniţiat pe Rareş în tainele apiculturii este nenea Dorel, un localnic care se ocupă de albine de mulţi  ani şi de la care Rareş a şi cumpărat stupii. Pe „profesor” l-am găsit chiar când storcea mierea, oferindu-ne pe viu o lecţie demonstrativă.

„Nu doar aici la noi, în zona de munte, dar am înţeles că în toată ţara recolta este slabă anul acesta“, comentează apicultorul. „Rareş face aici operaţiunea de descăpăcire, ca să introducă ramele în centrifugă pentru stoarcere. Băiatului i-a plăcut meseria asta. A venit la mine şi l-am încurajat. I-am arătat şi încă îi mai explic. Copilul se interesează, e pasionat şi încet, încet învaţă“, a explicat nenea Dorel.

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea noastră de cititori:

Lasă un răspuns