De mai bine de patru ani, Consiliul Județean Timiș își menține poziția de a demola mai multe poduri istorice, dintre care cel mai valoros, Podul Trezoreriei de la Găvojdia, este parte esențială a patrimoniului județean. Raționamentul oficial invocă necesitatea modernizării infrastructurii rutiere, dar mai mulți specialiști și ONG-uri au semnalat posibile interese politice și economice ascunse, care influențează această decizie.
„Este regretabil că instituțiile nu înțeleg valoarea arhitecturală și istorică a acestui pod, construit în mijlocul secolului XIX. Aceste poduri nu sunt doar simple structuri, ci sunt martori ai evoluției istorice și economice ale regiunii. Ele ar trebui protejate și restaurate, nu distruse”, spune istoricul de artă și muzeograful Ovidiu Gaidos.
Date istorice ignorate: Podul de la Găvojdia și traseul său unic în istoria Banatului
Podul Găvojdia, construit probabil între 1845 și 1848, este realizat din piatră și cărămidă, având o structură boltită rar întâlnită în acea perioadă în această regiune. O analiză detaliată a documentelor de arhivă arată că podul este unul dintre cele câteva rămase care au servit ca treceri pe drumuri importante în secolul al XIX-lea, inclusiv pe ruta principală Lugoj-Orșova.
„Podul acesta are o semnificație deosebită, fiind parte dintr-o rețea de infrastructură realizată de Trezoreria Maghiară. Înainte de apariția masivă a podurilor moderne de beton, acest tip de construcție era adaptat traficului greu și transportului de marfă – un model arhitectural rar și demn de protecție. Din păcate, expertizele tehnice par să ignore intenționat aceste aspecte, motivând că podul este instabil și vech”, explică Gaidos.
Cercetări contradictorii și argumente false pentru demolare
Studiul de fezabilitate realizat de Infrac Project din Iași, fără o analiză arhitecturală completă, a datat podul în mod eronat în 1935. Ulterior, proiectul tehnic a ajustat data, propunând anul aproximativ 1890, însă fără a lua în considerare caracteristicile structurale ale podurilor din epoca respectivă și documentele istorice clare.
„Să datezi un pod de piatră boltit de acest tip la 1935 este o eroare flagrantă, care denotă lipsa de studiu detaliat. Astfel de poduri sunt parte a unui patrimoniu aproape dispărut și au fost ridicate pe rutele principale, care necesitau durabilitate și adaptare la condițiile de transport greu de la mijlocul secolului XIX”, spune Gaidos, citând exemple similare din regiunea Banatului istoric.
Nevoia de acțiune: soluția de restaurare și protejare a podului
Asociațiile Prin Banat și Pro Patrimoniu, alături de alte organizații, au făcut demersuri repetate pentru a opri demolarea. Cererea pentru clasarea de urgență a podului a fost aprobată de Direcția Județeană de Cultură Timiș în septembrie 2024. Totuși, Consiliul Județean a contestat decizia, iar la mijlocul lunii octombrie, licitația pentru demolare a fost adjudecată de firma Compact Product din Lugoj, cu o valoare estimată la 2 milioane de lei.
„Această clasare de urgență ar putea fi salvarea podului. Însă, pentru aceasta, avem nevoie de susținerea comunității și de o presiune publică pentru a stopa demolarea și a găsi o soluție de restaurare**. Restaurarea podului, chiar și doar pentru uz pietonal, ar aduce beneficii pentru comunitate, integrând monumentul într-un circuit turistic care ar revitaliza zona” adaugă Ovidiu Gaidos.
