Ladislau (László) Roth a fost dirijor, apoi prim-dirijor al Operei din Timișoara, în Israel dirijor al Orchestrei simfonice radio din Ierusalim, al Corului de cameră din Tel Aviv, al Corului Tzadikov, director muzical al Ansamblului israelian de folclor „Anahnu Kan”, a compus adaptări muzicale pentru numeroase spectacole și discuri.
László Roth s-a născut la 4 iulie 1920 într-o familie de evrei la Satu Mare, la scurt timp după unirea Transilvaniei cu Regatul României în 1918. În 1931 familia s-a mutat la Timișoara unde tatăl a condus un magazin pe strada Mercy și o mică fabrică de marochinărie.
În 1940, vizitând o verisoară la Satu Mare, Roth a rămas în zona Transilvaniei care a fost reanexată la Ungaria în urma Dictatului de la Viena. Familia s-a reunit apoi la Oradea. În 1944 în timpul Holocaustului el și tatăl său au fost deportați la Auschwitz de naziști.
Mama sa a fost ucisă imediat la sosirea în lagăr. Roth împreună cu tatăl lui au fost transferați în lagăre de muncă forțată din Austria, la Melk și Ebensee.
„Fiind un lagăr nou, s-au căutat frizeri, pictori şi, printre alţii, muzicieni. Când te prezinţi (n.r. – să te ia muzician), nu ştii dacă e bine sau nu. Nu se ştie niciodată care este intenţia lor. Dar în cazul acesta a funcţionat. S-a făcut un grup de 10-11 cântăreţi şi s-au cântat… operete. „Să nu vedeţi această orchestră distractivă. Se cânta pentru distracţie, dar fondul este foarte trist! Noi trebuia să cântam şi atunci când vreun fugar era prins şi adus înapoi. De la poartă, de la intrare, trebuia să cântăm un cântec popular german care zice că toate păsările s-au întors – este simbolic. Şi cântam de la poartă până la piaţa de apel, unde era spânzurat. Şi cântam tot timpul, până ce-l spânzurau! Vedeţi, nu-i deloc distractiv…”, a povestit Roth.
Amândoi au supraviețuit, fiind eliberați de către armata americană.
După eliberare, Roth și-a reluat și a absolvit studiul de compoziție, orchestrație și dirijat la Academia de muzică „Ferenc Liszt” din Budapesta.
Întors în România, Roth s-a stabilit la Timișoara, fiind angajat în 1947 co-repetitor la Opera de Stat din Timișoara. Și-a făcut debutul ca dirijor în spectacole de balet ale Operei. În continuare el a fost directorul muzical al Ansamblului muncitoresc de cântece și dansuri „Flacăra”.
În anul 1953 Roth a fost numit prim-dirijor al Operei Române din Timișoara, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1958, când a fost concediat în urma depunerii cererii de emigrare în Israel.
În perioada 1953-1958 el a dirijat 734 spectacole, printre care 35 de opere, operete și balete.
Autoritățile române i-au permis să plece definitiv din România în anul 1960. Roth s-a stabilit în Israel în orașul Bat Yam.
A fost angajat ca dirijor al Corului de cameră din Tel Aviv, apoi a dirijat Orchestra Simfonică Radio din Ierusalim, Corul și Orchestra de estradă a Radiodifuziunii israeliene (Kol Israel, adică „Vocea Israelului”) de asemenea din Ierusalim. În anul 1965 el a devenit dirijorul Corului „Tzadikov” din Jaffa, post pe care l-a ocupat până la finele anilor 1970.
În anii 1970 el a fost numit dirijor al ansamblului israelian de folclor „Anahnu Kan” („Noi suntem aici”), compus din evrei noi imigranți din URSS.
La sfarsitul anilor 1970 Roth a fost consilier muzical al Orchestrei orașului Netanya.
De-a lungul anilor Roth a compus adaptări muzicale pentru spectacole de teatru și revistă și pentru albumele unor cântăreți de muzica ușoară, a făcut orchestrații pentru Placido Domingo, Barbara Streisand și alții.
În anii 1967-1968 Ladislau Roth a dirijat în Africa de Sud, în anul 1968 a colaborat cu Radiodifuziunea daneză, îar în anul 1970 a dirijat o stagiune la „Landestheater” din salzburg.
Timp de 10 ani și 3 luni a fost dirijor la Opera din mexic. În anii 1985 și 1987 a lucrat ca dirijor în SUA.
După căderea regimului comunist în România în 1989, a dirijat spectacole și concerte la Opera Națională Română din Timișoara, la Brașov, Arad, București și la Filarmonica Dinu Lipatti din Satu Mare.
