Vincențiu Babeș, cel care avea să devină o figură emblematică a mișcării naționale românești, întemeietorul presei române din Banat, avocat al drepturilor românilor, om politic care a luptat pentru idealurile naționale în Parlamentul de la Budapesta, s-a născut la Hodoni, comuna Satchinez, din județul Timiș, pe 21 ianuarie 1821.
A luptat în cursul unei perioade de aproape 30 de ani pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania, a fost ales de patru ori deputat în dieta de la Budapesta, în care a apărat cauza națiunii române prin numeroase interpelări și discursuri. Cele mai însemnate dintre acestea aveau ca obiect Uniunea Ardealului cu Ungaria, școală și biserica română și legea naționalităților.
Pregătit pentru a intra în preoție(după liceul cu predare în limba germană întâi în Timișoara, apoi la Szeged, Karlovitz și la Seminarul din Arad) Vincențiu Babeș se îndreaptă către studiul dreptului, pentru care se înscrie la Universitatea din Pesta. După ce obține în 1848, diploma de avocat, se întoarce la Arad, ca profesor și apoi ca inspector al școlilor românești. Este trimis la Viena pentru apărarea intereselor Diecezei Aradului și ale poporului românesc de la Mureș și Criș, și unde este pe rând redactor și translator la gazeta oficială în care erau publicate textele de legi imperiale. În capitala imperiului ajunge să ocupe posturi înalte în justiție: secretar la Curtea Supremă de Justiție și Casație din Viena, consilier privat și secretar imperial. În anul 1862 a fost transferat la Budapesta în funcția de judecător la Curtea Supremă a Ungariei, al cărei președinte rămâne timp de șase ani.
A fost unul dintre fondatorii Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost. A fost unul din membrii fondatori ai Academiei Române la 1 aprilie 1866. În 1866, la Viena, a înființat alături de frații bănățeni Alexandru și Andrei Mocioni ziarul „Albina” pentru emancipare românilor, care a apărut timp de zece ani și a fost o școală de jurnalism pentru mulți gazetari români. Babeș a fost mult timp editorul publicației, care avea ca scop declarat de a susține cauza românească chiar în capitala regatului Ungariei. Mihai Eminescu a debutat aici ca publicist.
Din motive politice se retrage după 22 de ani de activitate din magistratură. În anul 1869 își înființează propria casă de avocatură în Budapesta și se dedică studiilor istorice.
Vincențiu Babeș s-a căsătorit în anul 1851 la Viena cu Sophia Goldschneider și a avut nouă copii. Primul a fost Aurel, care avea să devină chimist și a semnat mai multe lucrări de specialitate. Fiul acestuia, Aurel Alexandru nepotul lui Vincențiu, a fost și el un chimist cunoscut care a contribuit în mod important la descoperirea testului pentru detecția și prevenirea cancerului cervical și a altor boli ale aparatului reproducător feminin, care acum se numește Babeș-Papanicolau. Cel mai renumit fiu al său a fost bacteriologul și morfopatologul român, Victor Babeș. În colaborare cu Victor André Cornil, acesta este autorul primului tratat de bacteriologie din lume, prin care a pus bazele moderne ale acestei științe. De asemenea, este fondatorul școlii românești de microbiologie. Cunoscută a fost și Angela, care a terminat farmacologia la Universitatea din Budapesta şi a trăit cu familia la Gödöllő, fiind bună prietenă a împărătesei Sissi a Austriei.
Pe 22 februarie 1907, la vârsta de 86 ani, Vincențiu Babeș s-a stins din viață la Budapesta. A fost înmormîntat în cripta familiei la cimitirul Albertfalva. În anul 1936, osemintele sale au fost deshumate şi reînhumate apoi în curtea bisericii din Hodoni.
