În 18 martie 1906, pe o tarla de lângă Montesson, o mică localitate de lângă Paris, aparatul de zbor construit de Traian Vuia se desprindea de la sol. După o accelerare pe o distanţă de 50 de metri, aeroplanul-automobil în formă de liliac s-a ridicat la o înălţime de aproape un metru, a zburat pe o distanţă de 12 metri, după care paletele elicei s-au oprit, iar avionul a aterizat forţat. Este considerat primul zbor autopropulsat cu un aparat mai greu decât aerul. Adică aparatul s-a desprins de la sol prin forţe proprii.
Fraţii Orville şi Wilbur Wright au reuşit pentru prima oară în istoria aeronauticii să efectueze un zbor dirijat cu un aparat de zbor cu motor. Până la acea dată, un zbor motorizat nu putea fi dirijat. Aparatul trebuia să ridice în aer un motor de 12 cai putere cu patru cilindri şi răcire cu apă, având o greutate de 110 kg. La 17 decembrie 1903, Orville Wright reuşeşte să zboare timp de 12 secunde, pe o distanţă de 37 de metri, cu o viteză de 10,8 kilometri pe oră. Wilbur Wright, la rândul său, reuşeşte să zboare în aceeaşi zi, de data aceasta timp de 59 de secunde, 260 de metri cu o viteză de 19 kilometri pe oră. În anii următori fraţii Wright îmbunătăţesc continuu tehnica zborului prin perfecţionarea elicei şi dotarea avionului cu un motor mai puternic, produs de Alberto Santos-Dumont în 1906 -1907.
Brazilianul Alberto Santos-Dumont a proiectat, construit şi testat primul balon dirijabil, devenit prima persoană care a demonstrat faptul că zborul controlat este realizabil, în 1901.
Până în 1905 el a terminat proiectul primei aeronave, dar şi un elicopter. Într-un final a reuşit să-şi atingă scopul, zborul cu un aparat, în data de 23 octombrie 1906, când a pilotat avionul 14-bis în faţa unei mulţimi de spectatori, pe o distanţă de 60 de metri la o înălţime de doi sau trei metri. Acest eveniment înscris în documente a fost considerat de către Aeroclubul Francez primul zbor şi prima demonstraţie publică din lume, arătând oamenilor că o aeronavă mai grea decât aerul poate decola fără ajutorul altor surse de energie din exterior.
Aşadar, Santos este considerat inventatorul avionului.
În 1905 apar primii pionieri europeni ai zborului: Traian Vuia zboară în Paris pe o distanţă de 12 metri, în ziua de 18 martie 1906 şi Jacob Christian Hansen Ellehammer, care în septembrie 1906 zboară pe insula Lindholm pe o distanţă de circa 40 de metri.
Isprăvile în domeniul aeronauticii ale lui Vuia au fost multă vreme puse la îndoială, nerecunoscute ori ignorate, ba de Aeroclubul Francez, ba de Academia Română care, pentru o perioadă, l-a şi îndepărtat pe Vuia din rândul membrilor săi.
“Toate cele 24 de invenții și inovații brevetate le face în Franța. El se ridică cu propriul motor, pe care el l-a gândit, l-a comandat. El și pilotează avionul. Era un tip mărunțel, avea undeva la 50 de kilograme și asta îl avantaja. Frații Wright au reușuit să-și omologheze zborul, au avut bani, au adus arbitri. Vuia nu a avut mijloace pentru a-și face propagandă. Dar a greșit și prin modestia condamnabilă. Spune că nu e foarte important când faci un lucru, important e că lucrul acela există. În altă corespondență, spune că nu a lucrat pentru gloria personală. Mai spune că dacă un om reușește să facă ceva, nu e meritul lui, e meritul lui Dumnezeu, că i-a dat înțelepciune. Nu l-a interesat să iese în față. Enciclopediile și dicționarele care au apărut nu l-au inclus pe Vuia. Și în România, prima enciclopedie în care apare Vuia e în 1972. Înainte nu exist niciun nume Vuia. Astăzi e personalitatea numărul unu al Banatului. Pe de altă parte, frații Wright se ridică cu câțiva ani înainte, dar nu cu motor propriu, ci prin propulsare, printr-o forță externă”, a declarat istoricul bănățean Dumitru Tomoni, profesor și fost director al Liceului Teoretic “Traian Vuia” din Făget.
