Ciuma a ajuns pe meleagurile timișorene ca un efect secundar al războiului. Deja din februarie-martie 1738 s-au făcut primele rapoarte cu privire la starea de sănătate a soldaților din batalionul Grüne. Au urmat o serie de măsuri luate pe plan local, precum și o serie de ordonanțe.
𝟐𝟏 𝐨𝐜𝐨𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞 𝟏𝟕𝟑𝟖 – 𝐎𝐫𝐝𝐨𝐧𝐚𝐧𝐭̦𝐚 𝐝𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐚𝐧𝐭𝐢𝐧𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐜𝐮𝐫𝐚̆𝐭̦𝐞𝐧𝐢𝐞
De la început, ordonanța a pus mare accent pe păstrarea ordinii și a curățeniei stradale și private. Era interzisă aruncarea resturilor alimentare și gunoaielor pe străzi, amenda fiind de 12 taleri. Dezinfectarea camerelor se făcea prin afumare: era necesar lemn verde, pentru că cel uscat creștea pericolul incendiilor, fiind de preferat lemnul de fag sau stejar, apoi se foloseau plante înmiresmate precum salvia, rozmarinul, ruta, dafinul. În fiecare casă erau necesare produsele pentru afumat camerele: lemne, oțet, praf de pulbere, sulf, plante aromatice; acest procedeu era repetat de cel puțin două ori pe zi: pe o cărămidă încinsă se turna oțet sau prin foc aprins. Exista un comisar care mergea din casă în casă pentru a verifica starea de sănătate a orășenilor.
𝐂𝐚𝐳𝐮𝐫𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐞𝐩𝐢𝐝𝐞𝐦𝐢𝐞 𝐭𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐚𝐮 𝐝𝐞𝐜𝐥𝐚𝐫𝐚𝐭𝐞, 𝐢𝐚𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐬𝐞𝐥𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐡𝐢𝐬𝐞 𝐧𝐮 𝐚𝐯𝐞𝐚 𝐯𝐨𝐢𝐞 𝐧𝐢𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐦𝐚𝐢 𝐢𝐚𝐬𝐚̆ 𝐬𝐚𝐮 𝐬𝐚̆ 𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐝𝐞 𝟒𝟎 𝐳𝐢𝐥𝐞.
Ordonanța stabilea reguli și pentru cei care se ocupau de bolnavii aflați în carantină. Îngrijitorii nu puteau face vizite în casă. Aceștia se apropiau în curte și preluau de la fereastră prin viu grai doleanțele celor infectați; banii luați de la bolnavi prin intermediul unei linguri trebuiau ulterior spălați cu oțet; mâncarea adusă se punea într-un coș și se atârna la aer, de unde era preluată de cei din casă.
Când un infestat murea în casă, era scos repede pe ușă, după care se închidea din nou și colocatarii mai rămâneau izolați încă 40 de zile. După 7 zile de la carantina completă se dezinfectau mobilele și celelalte lucruri din casă.
Metodele de dezinfecție sau curățire a obiectelor denotă în mod inedit nivelul științei medicale a vremii. Lucrurile care nu au fost distruse se lăsau trei zile în apă cu sare , apoi erau clătite cu în apă curată și puse la uscat opt zile. Lucrurile pe care le-a folosit bolnavul trebuiau arse. Hainele purtate de acesta înaintea pandemiei erau clătite cu apă, afumate și puse la soare. Mobilele puteau fi scoase la soare, iar camera cu pricina aerisită și afumată.
Primarul și consilierii erau considerați responsabili pentru ceea ce se petrece în oraș.
sursa: Muzeul Național al Banatului din Timișoara
bibliografie: 𝑇𝑖𝑚𝑖𝑠o𝑎𝑟𝑎 𝑐𝑎𝑟𝑜𝑙𝑖𝑛𝑎 Sandra Cristina Hirsch (cartea poate fi achiziționată de la secretariatul muzeului)
foto: Ordonanța de carantină și curățenie pe timpul epidemiei de ciumă din Timișoara
