Munții Apuseni sunt dovada clară că natura nu știe să fie altfel decât spectaculoasă. Sunt de un verde ireal, de zici că ai ajuns într-o poveste. Drumul șerpuiește printre munți când la stânga, când la dreapta, într-o cursă amețitoare printre stânci, păduri și râuri. Ești la 250 de kilometri de casă însă chiar și așa, tot la a treia mașină vezi numere de Timiș sau Arad trecând pe sensul opus de mers.
O mașină din zece are numere de Caraș, însă nu mai multe, având în vedere că gugulanii au munții lor superbi. Suntem în comuna Arieșeni, în inima Munților Apuseni, dar nu ai zice că am condus mai departe de Muntele Mic sau de Semenic, două dintre cele mai cunoscute atracții montante din Banat. Cum de ajung atât de mulți bănățeni în munții Ardealului?
Răspunsul este o combinație între curiozitate, atracții de o frumusețe rară și calitatea ridicată a serviciilor. Am vrut să vedem cu ochii noștri ce au de oferit comuna Arieșeni, precum și satele din jur, în materie de minuni ale naturii, de cazare, mâncare și tot ce mai contează pentru călătorul de rând care s-a săturat de stat în casă și a plecat la drum, într-un război direct cu monotonia.
Cazare în inima munților
După trei ore de “distracție” pe drumurile patriei (mai în glumă, mai în serios, drumul până la Arieșeni este bun cu mici excepții, una dintre ele fiind o groapă în care am pierdut un capac de roată, salvat de o femeie care ne-a spus că nu suntem primii care traversăm craterul din asfalt) ajungem în satul Bubești aparținător de Arieșeni, la mai puțin de 4 kilometri de centrul comunei principale. Ne cazăm la Cabana Cota 1000, o proprietate situată pe malul pârâului Arieș.
Pe cât de frumoasă cabana, una dintre acele locații care arată mult mai bine în realitate decât în pozele de pe Booking.com, pe atât de inedită povestea proprietarilor. Un el și-o ea care, într-o zi, au decis să vină la munte tocmai de la Mangalia. Au cumpărat cabana, au investit în ea pentru a-i da mai mult farmec, iar mai apoi au pus-o la închiriat pe internet. Iar turiștii nu s-au lăsat așteptați prea mult.
Cabana are 6 camere cu vedere spre munte, spre pădurea de brazi și spre râulețul care trece prin fața proprietății, traversat de un podeț din lemn ideal pentru fotografii. Dacă nimerești una dintre cele patru camere cu balcon, efectiv nu ai de ce să părăsești cabana pentru că întregul tărâm de basm al Munților Apuseni este acolo pentru tine, 24 de ore pe zi, într-o priveliște care îți taie răsuflarea. La cerere, proprietarii oferă și mic dejun contra cost, dar și grătare gratuit pe care le puteți folosi pentru o masă copioasă.
Bunătățile Apusenilor
Cel mai important lucru la mâncarea ardelenească este că se servește încet. Aici, lucrurile se fac cu timp. Nu e grabă pentru nimic în lume. La cabană nu am putut face decât grătar, însă norocul nostru a fost că am avut un restaurant la doar 200 de metri de mers pe jos. Îi spune “Vraja Muntelui” și servește preparate tradiționale, ciorbe și fripturi care mai de care mai gustoase, papanași adevărați cu brânză dulce în aluat, dar și mămăliguță în vreo 10 feluri, una dintre specialitățile zonei.
Am mâncat, printre altele, un ciolan cu iahnie bun de ne-a luat o oră să îl “cucerim”. Așa ni s-a și recomandat să facem, să ne bucurăm de el încet, în tihnă, fără să ne uităm pe Facebook sau Instagram. Asta pentru că acțiunea se petrece în farfurie, nu pe ecranul telefonului. Așa am și făcut, iar spre final, ajutați de un deț de pălincă, dezinfectant pentru suflet și viruși, am dus până la capăt misiunea de a înfuleca întreg preparatul. Și pentru că e sezon, am fost serviți și cu porumb fiert la final de masă, din partea casei.
Ce am vizitat în Apuseni
Am stat trei zile în Apuseni însă, cum suntem norocoși de fel, am prins o zi și jumătate de ploi. Pe munte nu se urcă atunci când afară plouă. Mai mult, nu e bine de urcat nici după ploaie, pentru că traseele sunt pline cu noroi și deci alunecoase. În cele 24 de ore de fereastră meteo așadar, ne-am încumetat la a vizita acele obiective mai accesibile, cu o precizare extrem de importantă: când ești în Apuseni, fiecare colțișor de munte, fiecare pajiște pe care o zărești, fiecare pădurice sau vârf sunt obiective de neratat. Nu degeaba am folosit fraza „satele de basm” ale Apusenilor.
Primul loc pe care l-am vizitat a fost Peștera „Poarta Lui Ionele”. O găsiți în Gârda de Sus, una dintre localitățile cele mai renumite din Apuseni. Peștera este ușor accesibilă, după un drum îngust dar asfaltat cu mașina, până la gura acesteia fiind amenajate scări pe lângă un pârâu de apă care “răsare“ chiar de sub bolta peșterii. Nu am putut intra în peșteră, însă am putut să ne bucurăm de priveliște din “poartă”, iar Ionel nu a avut nimic împotrivă.
Mai apoi, am vizitat Izbucul Cotețul Dobreștilor, un loc unde apele subterane din pachetele de roci solubile apar la suprafață sub forma unui izvor puternic. În multe cazuri în spatele acestor izbucuri se află peșteri de mărimi variabile, total sau parțial inundate. Apa curgătoare de la izbuc este extrem de curată și foarte rece. Dacă vă este cald, vă puteți răcori scăldându-se fețele cu apa de aici.
Va fi cel mai răcoritor moment al zilei, fără doar și poate! În decursul timpului, apa ce izvorăște din izbuc a săpat marile goluri subterane ale Ghețarului de la Scărișoara, ale Peșterii Pojarul Poliței și ale Avenului din Șesuri.
Satul unde nici apocalipsa nu ajunge
Mâine zi, ne-am urcat în mașină, una normală de altfel, și am parcurs un drum de vreo 7 kilometri în aproape o oră. Drumul, în mod normal unul de vis dacă dețineți o mașină 4×4, este printre cele mai pitorești din câte am văzut. După o ploaie serioasă însă, unele porțiuni devin greu de practicat cu mașini normale, așa că mergeți cu grijă. Destinația? Casa de Piatră, unul dintre cele mai izolate sate din Apuseni unde găsiți cazare.
Ajungem cu chiu, cu vai, la destinație, doar să descoperim că, exact la intrarea în sat, pe o porțiune de 10 metri, drumul devine de-a dreptul de netrecut cu o mașină care nu a învățat la școală tracțiune integrală. Lăsăm mașina și înaintăm câteva zeci de metri, destul pentru a face o poză și a ne imagina cum de încă trăiesc oameni aici, în vârful muntelui, în era internetului. Trebuie că știu ei ceva ce noi nu știm despre aceste meleaguri. Tragem câteva guri de aer în piept și începem să ne dăm seama de unele dintre secretele locului.
Alte obiective din Apuseni pe care nu trebuie să le ratați când ajungeți aici, asta dacă aveți noroc de zile fără precipitații, sunt Peștera Ghețarul de la Scărișoara, Groapa Ruginoasă, Ghețarul de la Vârtop, Măgura Vânătă, Poiana Vărășoaia, Gârda Seacă, Cetățile Ponorului sau Poiana Florilor.
foto: Ghidul Banatului
