INEDIT

FOTO Taina din subsolul Catedralei din Timișoara: Comoara nevăzută a artei religioase

Ghidul Banatului

Mii de timișoreni trec zilnic pragul impunătoarei Catedrale Mitropolitane, dar puțini știu că, în adâncurile ei, se ascunde o comoară tăcută – un muzeu de artă religioasă cu o colecție impresionantă și povești fascinante.

RETIM

Puțină lume cunoaște faptul că subsolul Catedralei adăpostește, din 1974, un muzeu fondat la inițiativa mitropolitului Nicolae Corneanu. În spatele unei uși discrete se află o lume aparte: cărți vechi de patrimoniu, icoane rare și obiecte de cult, toate purtând în ele secole de istorie și credință.

Fluturi și albine vii - expoziție

Aici pot fi admirate capodopere precum Noul Testament de la Bălgrad (1648), Biblia de la București (1688) sau Cazania lui Varlaam (1643). Două exemplare ale acestei cărți de căpătâi se află în colecție – una provenind din Beba Veche, cealaltă din Mehadia.

„Avem primele tipărituri în limba română, scrise cu litere chirilice. Cea mai veche carte e scrisă pe pergament, din piele, și datează din secolul XIV-XV. A venit de la biserica din Caransebeș. În mănăstiri, cărțile se scriau de dimineața până seara”, povestește părintele Aurel Filip, administratorul muzeului.

Printre exponatele remarcabile se află și Îndreptarea legii (Târgoviște, 1652), o lucrare de referință pentru legislația religioasă și laică a vremii, provenită din zona Caraș-Severin.

Drumul către muzeu trece printr-un coridor unde sunt expuse pietre funerare vechi din Banat, cea mai veche fiind o piatră romană din secolul al II-lea, descoperită accidental în anii ’60 de un țăran din Sichievița.

Tot aici sunt păstrate vechile limbi ale clopotelor catedralei, care băteau ora exactă până la instalarea unui mecanism electric, acum cinci ani.

Patrimoniul muzeului cuprinde aproape 1.000 de piese: icoane pe lemn, sticlă și pânză, veșminte liturgice, obiecte de cult din metal sau textile, toate provenind din biserici bănățene și datând din secolele XIV, XVI, XVII și XIX.

Cea mai veche icoană, din secolul XVII, provine din biserica din Jebel. Alte două icoane au fost salvate din biserica din Șvinița, scufundată la construirea barajului de la Porțile de Fier I.

Muzeul este mai mult decât un spațiu expozițional – este o fereastră spre trecutul cultural și spiritual al Banatului. Fiecare exponat vorbește despre rafinamentul, credința și dragostea pentru frumos a comunităților din această regiune.

Sursa foto: Mitropolia Banatului

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea noastră de cititori:
Marius Ionescu
the authorMarius Ionescu

Lasă un răspuns