Deși timp de 130 de ani istoria Jimboliei a fost strâns legată de familia nobilă Csekonics, astăzi puține lucruri mai amintesc de această familie influentă. Castelul „Csitó”, cândva o bijuterie arhitectonică, a dispărut în anii ’30, rămânând doar în amintirea colectivă și în câteva imagini vechi.
Splendoarea pierdută a castelului „Csitó”
Castelul „Csitó” din Jimbolia, construit între 1869 și 1870 după planurile arhitectului Ybl Miklós, era o construcție impresionantă în stil istoricizant, inspirată de reședințele de țară ale aristocrației engleze. Având 100 de camere, castelul adăpostea mobilă prețioasă, tablouri, goblenuri și o bibliotecă deosebită cu 8.000 de volume rare.
Istoricul Borovszky Samu descria astfel interioarele: „Sălile castelului sunt pline de mobile valoroase, antice, picturi și alte obiecte de artă. Aici se găsesc circa 6.000 volume de cărți valoroase, care au fost cumpărate la începutul veacului trecut. Mai departe în sufragerie, se găsesc două goblenuri originale de mare valoare. În salon se află un dulap împodobit cu juvele valoroase din lemn exotic, mai multe vase japoneze, dulapuri ornamentale antice, câteva ceasuri valoroase din porțelan de Meissen, oglinzi venețiene și mai multe porțelanuri de Sevres. Pe coridoare sunt circa 1.000 de trofee de cocoși de rasă, pe celălalt coridor se află peste 1.000 de trofee, proprietatea fiilor contelui. În camera de conversație și joc se găsesc bronzuri, vase arăbești…”
Familia Csekonics și dezvoltarea Jimboliei
Generalul Csekonics József, cel care a cumpărat domeniul Jimbolia în 1790, a avut un rol crucial în transformarea localității. Fiul său, contele János Csekonics, a continuat opera tatălui său, construind castelul „Csitó”, actuala primărie a orașului, și susținând dezvoltarea liniei ferate Szeged-Jimbolia-Timișoara. De asemenea, familia Csekonics a construit în 1909 o uzină electrică ce alimenta întreaga regiune, a realizat rețeaua de telefonie a orașului în 1910 și a creat mii de locuri de muncă.
Decăderea și dispariția castelului
După Primul Război Mondial, destrămarea Imperiului Austro-Ungar și schimbările teritoriale au afectat grav familia Csekonics. Domeniile lor au fost expropriate în mare parte, iar dificultățile financiare i-au obligat să vândă materialele castelului în 1937. Walter Tonța consemnează în lucrarea sa: „În ziarul Hatzfelder Zeitung din 8 decembrie 1935 se putea citi următorul anunț: <Parcul castelului de 14,5 iugăre se află de vânzare cu sau fără copaci, cu sau fără clădire. Informații suplimentare oferă Paul Stroß>. Nereușind să găsească un cumpărător, familia nobiliară a hotărât în 1937 demolarea castelului. Prin vânzarea materialelor de construcție, spera să recupereze o sumă de bani considerabilă, care reprezenta însă doar o parte infimă a valorii pe care o avea castelul. Astfel s-a distrus edificiul cel mai valoros al Jimboliei.”
Moștenirea și amintirea familiei Csekonics
Astăzi, doar câteva imagini vechi și o stradă din Jimbolia, denumită „Conte Csekonics” în 1997, mai păstrează vie memoria familiei. Osemintele magnaților se află în capela cimitirului romano-catolic din oraș, unde o lespede de marmură amintește de această familie care a marcat profund istoria locului.
Walter Tonța concluzionează: „Se pare că istoria viței nobiliare Csekonics și a domeniului ei jimbolian a dispărut din orizontul cercetării istorice. În România comunistă, neamurile nobiliare și magnații unguri nu se încadrau în imaginea istoriografică oficială, dominată de lupta de clasă și de naționalism. Nobilimea era prezentată ca o clasă reacționară și exploatatoare…”
Astfel, povestea castelului „Csitó” și a familiei Csekonics rămâne o filă valoroasă, dar uitată, din istoria Banatului.
