Palatul Lloyd din Timişoara, o lucrare a arhitectului Leopold Baumhorn, este unul dintre cele mai reprezentative imobile din Piaţa Victoriei. A fost construit între anii 1910-1912, din fondurile Societăţii Lloyd, înfiinţată de angrosiştii de grâne din Banat, în 1866. Frumoasa Sală a Senatului Politehnicii Timişoara, din Palatul Lloyd, este plină de istorie.
Aici avea să funcţioneze Bursa Agricolă a Societăţii Lloyd în timpul baronului Istvan Ambrozy şi a directorului societăţii Salamon Sternthal.
“Această sală a fost sediul burselor cerealelor din Europa centrală. La începutul secolului al XX-lea, din această sală se dicta prețul cerealelor pentru toată Europa centrală. Și asta se putea întâmpla pentru că un timișorean deștept, pe care-l chema Slesinger Thal a adus din America prima centrală automată telefonică din Europa, cu care se afla în legătură telefonică cu Londra. După variața prețului de la Londra, se cunoștea această variație și aici în Timișoara. Și în felul acesta în toată Europa centrală se dicta prețul cerealelor. După părerea mea este cea mai frumoasă sală din Timișoara”, a declarat profesorul Ivan Bogdanov, preşedintele Fundaţiei Politehnica, pasionat de istorie.
Palatul Loyd era de fapt un complex hotelier, cuprinzând şi sedii ale unor firme comerciale şi bancare. În 1945 ajunge în proprietatea Camerei de Comerț şi Industrie, care îl moştenise după desfiinţarea societăţii. Din 1951 aparţine Universităţii Politehnica Timișoara, iar astăzi, aici este Rectoratul instituției.
Locul în care comisia americană s-a întâlnit cu naţionalităţile bănăţene
În ziua de 19 februarie 1919, o comisie americană a sosit în Timişoara pentru a evalua situaţia după destrămarea imperiului Austro-Ungar. Având în vedere situaţia complicată din Banat, unde trăiau numeroase etnii, americanii aveau destule temeri. Ei trimiteau regulat rapoarte guvernelor lor pentru a avea o imagine clară şi imparţială a situaţiei, dar s-au întâlnit în Palatul Lloyd cu reprezentanţii tuturor naţionalităţilor bănăţene.
„Era una din sălile mari din oraş la acea vreme şi s-a folosit de câteva ori pentru evenimente în care era nevoie de spaţiu. Evenimentul care a marcat istoria Timişoarei s-a întâmplat la 19 februarie 1919, când de la Conferinţa de Pace de la Paris a sosit la Timişoara o comisie condusă de generalul american Goodwin, cu scopul de analiza situaţia din oraş, de a discuta cu etniile pentru a vedea ce dorinţe au. Naţionalităţile s-au exprimat după interesese şi sentimente patriotice. Rezultatul a fost că o parte din Banat a ajuns în România, pentru că populaţia română, germană şi evreiască a fost de părere să trecem la România. Sârbii îşi doreau să treacă la Iugoslavia nou formată, ungurii, desigur, au votat cu Ungaria. Cu această concluzie, delegaţia americană a plecat la Paris. A contat probabil la hotărârea de la Conferinţa de Pace”, a mai povestit Ivan Bogdanov, preşedintele Fundaţiei Politehnica.
În timpul comunismului, Sala Senatului a fost transformată în sală de curs, însă după Revoluţia din 1989 aceasta şi-a recăpătat strălucirea de altădată. Actuala sală a senatului Universităţii a fost repartizată activităţilor de învăţământ, a fost divizată cu pereţi falşi în două compartimente şi s-au organizat săli de curs. Conducerea universităţii a considerat că trebuie adusă la starea pe care a avut-o cândva. Este refăcută în forma Secession sau Art Nouveau. S-au desfăcut pereţii, s-au refăcut vitraliile, care sunt foarte frumoase.
