Casa cu Lei, din Piaţa Unirii se află de mulţi ani într-o stare avansată de degradare. Punctele de atracţie ale clădirii, cei doi lei montaţi pe acoperiş pe post de ornament, aproape că nici nu se mai disting. Specialiştii spun că sunt distruşi în proporţie de 70 la sută. Nimeni nu poate spune exact când va începe şi restaurarea imobilului, printre puţinele din Piaţa Unirii care nu au fost reabilitate.
Casa cu Lei a fost construită în anul 1758, este amintită în 1818 sub numele Casa Palick – după numele proprietarului, iar din anul 1840, aici a funcţionat cârciuma „La Soarele de Aur”, iar apoi băcănia „La Câinele Alb”. În 1851, Angelica Palick, care moşteneşte casa, se căsătoreşte cu Damaschin, din Beregsăul Mic. Acesta vinde casa, în 1871, omului de afaceri Sandor Weiss, care, zeci de ani, avea o renumită firmă de galanterie şi comerț engros.
În 1906, casa primeşte autorizația pentru extinderea depozitului de la parter, iar tot în acel an, în octombrie, autorizaţia de a reface faţada. Sandor Weis a avut o firmă renumită, numită <La Pipa Cea Mare>, de galanterie şi comerț engros, cu produse de Nurnberg. Şi în anul 1931, încă funcţiona firma lui Weiss.
Clădirea îşi schimbă, aşadar, la începutul anilor 1900, înfăţişarea din baroc în stil Secesion, când apar şi leii pe acoperiş.
În perioada socialismului, în anii 50, la Casa cu Lei a fost sediul Siguranţei (viitoarea Securitate), beciurile fiind tranformate în aresturi.
Istoricul Ioan Haţegan ne-a explicat şi prezenţa leilor de pe imobil. „În Timişoara era obiceiul să întrebi la ce casă stai. Fiecare casă avea un semn. Această casă nu a avut un rol istoric fascinant, a fost o clădire în piaţa centrală, şi în afară de faţada frumoasă, în interior au funcţionat multe alte sedii de firme. Leii erau un semn. Unde? La Casa cu Lei! Multe clădiri erau numite şi după cârciumile de la parter. În afară de trei excepţii, toate clădirile din Piaţa Unirii aveau cârciumi”, a declarat Haţegan.
