Dietrich (Dixie) Krauser se află la ceas aniversar. Renumitul musician de la Pro Musica a împlinit vârsta de 65 de ani. Este unul dintre cei mai apreciați basiști născuți în România. Dixie s-a alăturat trupei Pro Musica în anul 1974, la scurt timp de la înfiinţarea formației. După o pauză de 20 de ani, în 2014, muzicianul a revenit alături de Ilie Stepan, care a refăcut Pro Musica
Dixie Krauser s-a născut în 24 septembrie 1959, în cartierul timişorean Freidorf (cândva un sat populat de coloniştii şvabi), cunoscut în special datorită lui Johnny Weissmüller, alias Tarzan, care s-a născut tot acolo, în 1904.
Dixie este fratele lui Erlend Krauser, unul dintre membrii trupei Phoenix, pe care Nicu Covaci i-a scos clandestin din ţară, în boxele Marshall, în anul 1977.
“Taică-miu, Rudolf Krauser, a fost violonist şi, în plus, a cântat la trompetă, la chitară şi la violă. A fost chiar profesor de violă. A făcut multe cu muzica. În tinereţe, a cântat prin cluburi, apoi a lucrat la filarmonică. După ce s-a mutat în Germania, a ajuns profesor la un liceu, a fost dirijorul corului şvabilor din Banat. Am avut şi un pian acasă, pentru că şi mama cânta mult la pian. Ea nu cânta la nivel profesionist, era educatoare. A fost şi la Radio Timişoara, a lucrat ca reporter la emisiunea în limba germană… Eu am făcut liceul de muzică, nu am fost la şcoala germană. Doar primele patru clase le-am făcut în cartierul Freidorf, care erau în limba germană, după aia m-am dus la liceul de muzică „Ion Vidu“. Am început cu tropeta. Era la modă ca şvabii să cânte la un instrument de suflat. Am trecut apoi la contrabas. Şi am rămas la contrabas pentru că mi-a plăcut mult mai mult. Nu sufeream trompeta. În tot cazul, după liceu am dat examen la Conservator, la Cluj. Au fost 12 candidaţi pe un loc, din toată ţara. Mi-au zis că sunt foarte bun, dar că în acel an intră ai lor. N-am mai încercat niciodată la facultate, oricum voiam să fac altă muzică. Chit că-mi place muzica simfonică foarte mult”, a povestiti Dixie Krauser.
Povestea tentativei de emigrare
Dixie a încercat să-l urmeze pe Erlend, dar tentativa de fugă peste graniţa cu Iugoslavia a eşuat. Asta i-a adus un an şi patru luni de muncă la Canalului Dunărea-Marea Neagră, pe durata stagiului militar.
„Din cauza lui Erland nu am avut probleme. Nici nu m-au chemat la declaraţii. Eu am avut probleme din cauza tentativei mele de trecere. La câteva luni după ce a fugit Erlend, am încercat şi eu să plec. În noiembrie 1977, am avut o tentativă de plecare, dar m-au prins. Era foarte frig, s-a întâmplat să ne rătăcim pe acolo, a trebuit să ne ascundem într-o baltă, pentru că au dat drumul la câini. Nu e deloc mişto să te trezeşti cu o mitralieră în faţă şi să urle unul <stai că trag!>. Am vrut să fug în Iugoslavia pe uscat. Dacă încercam să traversez înot, treceam. Eram foarte bun înotător pe vremea aia. Am avut onoarea să particip la construirea canalului Dunărea-Marea Neagră, vreme de un an şi patru luni. Nu m-au condamnat, pentru că am ales să încerc să fug în perioada când a fost congresul pentru drepturile omului de la Belgrad. În perioada aia, dacă te prindeau nu te condamnau. Eu eram în clasa a XI-a şi chiar m-au luat înapoi la şcoală. Dar după şcoală, m-au luat în armată, iar ca pedeapsă m-au dus la canal”, a mai spus Krauser.
A emigrat în 1985, iar de atunci trăieşte în Germania, acolo unde are numeroase proiecte muzicale. Face naveta în România de câte ori are un concert cu Pro Musica.
