De-a lungul istoriei, oamenii au creat simboluri care au devenit poduri peste timp, amintind celor dragi că dorul nu se stinge. Astăzi, Muzeul Național al Banatului a prezentat pe rețelele sociale o mărturie rară a iubirii: o amuletă romană din secolul al III-lea d.Hr., realizată din carneol, având dimensiunile de doar 9 x 7,5 mm. Aceasta înfățișează o mână care ține o ureche între două degete și poartă inscripția grecească „ΜΝΗΜΟΝΕΥΕ” (MNEMONEVE) – „Amintește-ți”, un mesaj scurt, dar plin de dor.
În Roma antică, se credea că memoria sălășluiește în ureche, iar astfel de amulete, purtate aproape de inimă, transmiteau fără cuvinte: „Amintește-ți de mine”. Erau promisiuni mute, dar cu rezonanță eternă.
Simboluri ale iubirii au existat în toate culturile. În tradiția napoletană, talismanul „cornicello” – un mic corn roșu – era oferit ca simbol al iubirii și protecției, fiind un dar al iubirii eterne. În cultura chineză, nodurile iubirii erau țesute ca simbol al legăturilor care nu se destramă. În tradiția românească, Dragobetele, sărbătorit pe 24 februarie, este considerat protectorul iubirii, marcând momentul în care natura renaște, iar inimile se leagă. Tot la români, șnurul mărțișorului, dăruit la început de primăvară, simbolizează speranța, legătura și afecțiunea, amintindu-ne că iubirea este o punte între suflete.
Această amuletă, fragilă, dar atemporală, ne amintește că dorința de a fi amintit depășește timpul. Este un ecou al acelui „Nu mă uita” universal. Cea care a realizat postarea ce a atras privirile pe pagina de Facebook a muzeului este dr. Ștefana Cristea.
