Cei de la Muzeul Național al Banatului din Timișoara au povestit, pe pagina lor de Facebook, despre cum a apărut prima asociație de canotaj profesionist din țară. Acolo unde legenda urbană se întâlnește cu realitatea, apare povestea despre grupul care a stat la baza dezvoltării acestui sport in România.
În 1864 ia ființă „Kahnverein”(Societatea de luntrişoare). Deşi Timișoara făcea parte din Imperiul Austriac, „Societatea de luntrişoare” este socotită prima asociaţie de canotaj de pe actualul teritoriu al României. În 1870, organiza concursuri pe Bega, care din 1880, s-au transformat în adevărate campionate anuale locale.
Întrecerile cu ambarcațiuni începuseră să se dezvolte în mediul universitar englez încă din secolul al XVIII-lea, iar primul club de canotaj din lume, Leadner Club, lua ființă în 1818. În plus, din 1852, în Statele Unite, se desfășura, anual, celebra regată Harvard-Yale. Era în firea lucrurilor ca patinatorii şi canotorii să fuzioneze (1886) în Societatea “Regata” – prima din România, care în 1910 şi-a ridicat un club superb pe malul Begăi (astăzi Facultatea de Hidrotehnică).”
În marea majoritate a lucrărilor de specialitate, înființarea „Societății de Luntrișoare” de la Timișoara e concomitentă cu nașterea canotajului în România. Unele surse susțin însă că, încă din anii 1850, se organizau Regatele de la Sulina, la inițiativa viceconsului englez, aceste întreceri aflându-se sub patronajul Comisiei Europene a Dunării. Era vorba de curse cu bărci și baleniere cu două, patru sau șase rame, pe distanțe de 1.000 și 2.500 de metri.
Timișoara a dat sportivi de prim rang României pentru concursurile internaționale. Dintre participanții la Jocurile Olimpice, de-a lungul vremii, îi amintim pe Aurora Pleșca (argint în 1984, la Los Angeles, cu echipajul de opt rame cu cârmaci), Maria Macoviciuc (bronz în 1976, la Montreal, cu echipajul de patru rame cu cârmaci) sau Ladislau Lovrenschi, cârmaci în echipajele de 2+1 ale României la patru ediții ale Jocurilor Olimpice, totalizând un bronz, în 1972, la Munchen, și un argint, în 1988, la Seoul.
sursa: Muzeul Național al Banatului Timișoara
