Oameni din Banat

Descoperitorul celor mai fascinante povești din Herculane. L-a găsit pe bănățeanul care a primit un inel de la Împărăteasa Sisi

Într-o lume plină de istorie și povești fascinante, există locuri care păstrează taine și comori necunoscute, așteptând să fie descoperite și împărtășite. Băile Herculane, cu o istorie milenară, adăpostesc astfel de povești uimitoare, iar scriitorul Dorin Bălteanu este omul care le-a scos la iveală.

Distractie pe patine

Povestea lui Dorin Bălteanu la Herculane începe prin anii ’90, când, împreună cu soția sa, au decis să-și petreacă concediul în comuna Balta, Mehedinți. Aici, în mijlocul frumuseții naturale, au descoperit trasee de drumeție spectaculoase care traversau munții pentru a ajunge la Herculane. Frumusețea zonei i-a captivat, iar soția lui Dorin Bălteanu și-a dorit să trăiască aici.

RETIM

Destinul a făcut ca oportunitatea să bată la ușa lor într-un mod neașteptat. Verișoara lui Dorin, care lucra ca profesoară, l-a informat că exista un post vacant de profesor de fizică în Herculane, deoarece persoana care îl ocupa pleca în Statele Unite.

„Ne-am gândit noi cam un an de zile și am zis, mă, hai că n-o să îmbătrânim în Bărăgan, hai să mergem dacă ție ți-a plăcut așa zona e frumoasă, e fără poluare, cu tradiții. S-a dus la concurs, a luat concursul, ea s-a mutat prima, după care am venit și eu. Am vândut ce aveam pe acolo, proprietăți, apartament și garsoniera soției și am luat o casă în Pecinișca. Și așa a început odiseea aceasta cu Herculanele,” își începe povestea scriitorul Dorin Bălteanu.

Poveștile neștiute din celebra stațiune

Pasiunea pentru această regiune s-a dezvoltat rapid, determinându-l să înceapă să cerceteze istoria și cultura zonei. Dorin Bălteanu s-a dedicat cu pasiune documentării prin arhive, biblioteci și discuții cu localnicii. Cu fiecare excursie pe traseele montane și fiecare vizită în Herculane, a descoperit tot mai multe detalii și povești neștiute sau puțin cunoscute de lumea exterioară.

„Am pornit de la un eveniment punctual din 1896 – cea mai înaltă vizită – așa cum scrie pe placa de la ieșirea din stațiune, întâlnirea celor trei suverani în Împăratul Franz Joseph, regele Carol I al României și regele Alexandru I al Serbiei, care au inaugurat canalul navigabil Porțile de Fier, pe Dunăre, după care au avut o masă festivă la Cazinoul din Băile Herculane,” spune Dorin Bălteanu, dezvoltând această poveste în primul volum al cărții sale, „Herculane Arc peste timp.”

Pe măsură ce documentarea și cercetarea continuau, Dorin Bălteanu a realizat că aceste povești și descoperiri meritau să fie împărtășite cu lumea. Așa a publicat primul volum în 2007.

„Am avut și șansa de a fi încurajat de unele persoane, cum ar fi academicianul Bălăceanu-Stolnici, care întâmplător preda la Universitatea Ecologică, care avea o secție la Herculane și am avut șansa să-i prezint zona, să fac o mică plimbare prin împrejurimi, să-l duc pe Valea Cernei, chiar la Grota Haiducilor. Și domnul academician m-a urmat foarte conștiincios și atunci am îndrăznit să-i arăt și manuscrisul primului volum, pe care s-a arătat foarte interesat. L-am rugat să îmi scrie o prefață și avea un scris foarte frumos, i l-am reprodus întocmai pe contra-coperta primului volum. În 2007 am lansat aici, la Cazinoul din Băile Herculane, de zilele stațiuni, primul volum, cu invitați din presă, specialiști, dl. colonel Liviu Groza, istoric care a decedat, a scris cuvântul înainte și încurajat de aceștia și de alții, am continuat,” povestește Bălteanu.

L-a găsit pe omul care a primit un inel de la împărăteasă

Una dintre poveștile spectaculoase pe care Dorin Bălteanu le-a scos la lumină este cea legată de inelul Împărătesei Sisi, dăruit unui localnic.

„A fost aventură, o șansă, noroc. Știam de inelul Împărătesei Elisabeta de la profesorul Ciobanu, care a fost directorul Casei de Cultură, și că ar fi la un anume Feneșan. Și tot întrebând pe verișoara mea, mătușa mea, cine poate fi Feneșan, un nume răspândit în zonă, am aflat că e profesorul Iancu Feneșan, care era vecinul nostru. Vă dați seama, ce șansă! Și am mers la nea’ Iancu, care avea inelul Împărătesei. Mi l-a arătat, l-am fotografiat din toate unghiurile, dar niciodată nu mi l-a dat să-l expun, să-l arăt. Am prezentat povestea și la Radio Reșița. A fost un ciclu de emisiuni, am prezentat și în revista Traveller Magazin și multe alte publicații au preluat-o,” spune Bălteanu.

Printre altele, scriitorul a continuat să exploreze și alte povești ale stațiunii, cum ar fi legenda valsului stațiunii, „Souvenir de Herkulesbad” de Jakob Pazeller.

„Povestea valsului a fost o fascinație pentru mine, deoarece am aflat despre vals în 2010, în timp ce țineam prezentări în fața diverselor grupuri de turiști. A fost un grup de unguri, iar o doamnă din acest grup mi-a dat un CD cu valsul și mi-a spus că soțul ei cântă în orchestra simfonică din Budapesta și că îl cunoaște pe nepotul compozitorului, dl. Friedrich Pazeller. După mulți ani, am avut surpriza să fiu căutat de un prieten al lui Friedrich Pazeller, care m-a anunțat că este interesat să scriu despre bunicul său. Jakob Pazeller fusese ostracizat în perioada comunistă, deoarece a fost ofițer în armata imperială austro-ungară, iar opera sa și valsul său căzuseră în uitare. Cu ajutorul unui prieten traducător, am reușit să obțin materialele necesare și dreptul de a publica valsul. Marea mea satisfacție a fost atunci când, am reușit să-l contactez în mod oficial pe Friedrich Pazeller, după multe corespondențe și cu ajutorul domnului Erwin Țigla. L-am invitat la Herculane la a patra ediție a Simpozionului „Herculane Arcade în timp,” și el a acceptat. A fost o întâlnire emoționantă pentru amândoi, deoarece nu știam cum va reacționa când va vedea cum arată stațiunea, ținând cont că aceasta arăta cu totul altfel în vremea bunicului său. I-am arătat chioșcul unde bunicul lui conducea fanfara, l-am dus la salonul de cură al cazinoului, și am găsit întâmplător o pianină pe care amândoi am încercat să o punem în funcțiune. Am scos capacul și, din fericire, suna foarte bine. Friedrich Pazeller a cântat valsul, apoi l-am dus la primar, care i-a acordat titlul de cetățean de onoare al orașului în 2017,” povestește scriitorul.

Povestea brâului jucat de Regele Mihai la Topleț

Pentru Dorin Bălteanu, una dintre cele mai impresionante descoperiri a fost legată de Regele Mihai, care a jucat brâu la Topleț cu o tânără din localitate.

„Toți locuitorii cu care am discutat, în special cei mai în vârstă din Topleț, susțineau că Regele Mihai a jucat brâu aici. În 2011, în timp ce mă întorceam de la Turnu Severin împreună cu fiul meu, l-am luat la ocazie pe fotograful Aurel Legrandu, un prieten care, din păcate, a decedat ulterior. Mi-a spus că una dintre vecine i-a spus că ea era cea cu care Regele Mihai a jucat brâu la Topleț, având doar 16 ani la vremea aceea. Aceasta m-a condus până la casa femeii și am mers împreună cu primarul la ușa ei. Ne-a împărtășit amintirile, iar acestea au fost deosebit de impresionante. A povestit despre cum a jucat brâu cu Regele Mihai în 1936 la un bal, când Regele s-a alăturat unei hore și unul dintre aghiotanții săi a adus-o la el. Ea era considerată cea mai frumoasă tânără din sat, dar totuși era timidă, așa cum erau multe fete de la țară. Regele a luat-o de mână, iar ea a simțit că-i roșesc obrajii de rușine. Ea ne-a povestit toate aceste detalii, pe care le-am publicat în volumul al doilea al cărții mele. Din păcate, femeia a decedat, dar am reușit să păstrăm această mărturie ca un document important, deoarece nimeni altcineva nu a scris despre această întâlnire. Toți știau câte ceva, dar nimeni nu reușise să pună la un loc toate aceste povești și amintiri,” spune Bălteanu.

Poveștile descoperite de Dorin Bălteanu și pasiunea sa pentru cercetare au adus o nouă lumină asupra istoriei și culturii stațiunii Herculane. Acestea au contribuit la promovarea stațiunii ca destinație turistică unică, bogată nu doar în izvoarele termale vindecătoare, ci și într-un patrimoniu istoric și cultural fascinant.

Bălteanu crede că pentru o stațiune turistică, poveștile și istoriile sunt vitale. Ele adaugă profunzime și autenticitate experienței vizitatorilor și ajută la construirea unei legături mai puternice între oameni și loc. Scriitorul are câteva manuscrise pregătite și se pregătește să lanseze noi volume, care vor aduce publicului povești la fel de fascinante.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea noastră de cititori:

Lasă un răspuns