Anul trecut, în Capitala Culturală a Europei, în sinagoga din Cetate a avut loc o expoziție inedită de artă contemporană. Autoarea lucrărilor a fost Veronica Taussig, născută la Timișoara în 1948, care a părăsit România în 1961, la vârsta de 12 ani, când familia ei s-a mutat la Viena. Acest lucru s-a întâmplat imediat după ce regimul comunist le-a confiscat casa. Este vorba de celebrul Palat Neuhausz din Piața Victoriei, cunoscut și ca Palatul Farber.
Veronica Taussig face parte dintr-o renumită familie timișoreană: verișorul ei este miliardarul John Farber, acum în vârstă de 98 de ani, proprietarul uneia dintre cele mai mari conglomerate chimice din America, ICC Industries, care deține, printre altele, fabrica de vopsele Azur din Timișoara.
Veronica Taussig a venit la Timișoara în calitate de artistă, aducând pentru prima oară în România lucrările sale. Deși a plecat din România de mică, Veronica nu a uitat limba română, deși o vorbește cu dificultate.
„Nu am posibilitatea să vorbesc prea mult limba română, am plecat din Timișoara când eram copil mic. Înainte de plecare, am învățat la școala germană din Timișoara, iar acasă vorbeam limba maghiară. La fel și acum: trăiesc într-o țară unde se vorbește germană, iar acasă tot maghiara e prima limbă. Știam limba română de la vecini”, a declarat Veronica Taussig.
Referindu-se la saga familiei, Veronica povestește: „Bunicul meu a fost Josef Taussig, directorul fabricii de spirt din Timișoara. Bunica mea, Rosalia Taussig, a fost fiica lui Ida și Bernard Farber – cel care a cumpărat această frumoasă casă din Piața Victoriei. Josef și Rosalia Taussig au avut doi copii: unul a fost tatăl meu, Paul Taussig, care a studiat economia la Paris, dar s-a întors și a trăit în Timișoara până am putut pleca. Celălalt fiu, fratele tatălui meu, a plecat în Hawaii, la Honolulu, unde a devenit directorul unei companii care producea ananas. Am avut un frate, ginecolog în Timișoara, care a murit”, a povestit Veronica Taussig.
Un palat spectaculos în centrul Timișoarei
Astăzi, Palatul Neuhausz din centrul Timișoarei este admirat pentru frumusețea lui după restaurare. Jumătate din acesta aparține familiei Farber din America, o altă parte importantă revine familiei Veronicăi Taussig, iar restul este deținut de câțiva proprietari de apartamente. De restaurare s-a ocupat chiar fiica Veronicăi.
„Fiica mea are timp să vină în Timișoara, este tânără și pasionată de arhitectură. Înainte să redobândim palatul, nu fusese niciodată în România. Acum adoră să vină. Familia mamei mele este din Arad, unde am moștenit și acolo o casă, la fel de mare ca cea din Timișoara, pe strada Dragalina, pe care am renovat-o complet. Dar încă mai avem mult de lucru acolo. Și acolo este implicată fiica mea, însă și eu merg foarte des”, a mai declarat Veronica Taussig.
S-a apucat de sculptură la 60 de ani
Veronica Taussig a fost dintotdeauna interesată de artă, fiind o colecționară pasionată de artă contemporană, dar a început să creeze abia după ce a împlinit 60 de ani. Până atunci, s-a ocupat de design interior pentru hoteluri.
„Nu am avut timp să fac artă. Am lucrat, am călătorit mult, am avut de crescut copiii. Mă ocupam de design interior, specializată în hoteluri de patru și cinci stele. Am lucrat la hoteluri din Paris, Praga, Łódź și alte orașe. La un moment dat, am plecat cu soțul meu la New York și am vizitat Muzeul de Artă Modernă. Era o expoziție Matisse. I-am spus soțului meu: «Tu, Franz, asta și eu pot să fac!». Când am revenit, soțul mi-a spus: «Veronica, vreau să văd că și tu poți să faci». Atunci am început să creez arta mea, să fac sculpturi. Am lucrat cu lemn, hârtie, aluminiu și am lucrat foarte mult. Fac artă pentru că îmi aduce bucurie, nu pentru bani sau faimă”, a afirmat Veronica Taussig.
Lucrările Veronicăi Taussig sunt realizate din poliuretan, aluminiu lăcuit, oțel și hârtie, toate în culori vibrante. De asemenea, este specializată în cutii luminoase (light boxes). Artista lucrează exclusiv într-o lume a abstractului.
Expoziția de la Timișoara a fost cea de-a 14-a din cariera sa, după cele din Praga, Berlin, Viena, Łódź, Budapesta, Varșovia și Sankt Petersburg.
Referindu-se la Timișoara natală, Veronica spune că este un oraș aproape de nerecunoscut: „Acest oraș a devenit minunat. Nici nu-l mai recunosc”.
