Cea mai mare sculptură în piatră din Europa, un adevărat Munte Rushmore al bătrânului continent, Decebalus Rex are o poveste de-a dreptul fascinantă. Odată ce ajungi în Cazanele Dunării, Chipul lui Decebal este un loc pe care nu ai cum să îl ratezi. Deși arată impresionant, chipul din stâncă nu este finalizat și nu va arăta probabil niciodată cum ar fi trebuit să arate.
Basorelieful, cu o înălțime de 55 de metri, este situat pe malul stâncos al Dunării, între localitățile Eșelnița și Dubova. Lucrările au fost efectuate pe parcursul a 10 ani, între 1994 și 2004 și au fost departe de a fi ușoare. Nu mai puțin de 12 alpiniști, conduși de Florin Cotarcea, au muncit timp de 10 ani pentru a forma chipul în piatră.
Pentru că la locul de muncă nu puteau ajunge decât cu barca, alpiniștii cărau tot ce aveau nevoie în spate. Zona de lucru era pe cât de periculoasă din punct de vedere al înălțimii și reliefului, pe atât de posibil letală din cauza viperelor.
“Am dat un concurs acolo, cu mai mulți artiști, practic nici nu am crezut că o să-l câștig. Norocul a fost că toate lucrările au fost analizate de o comisie, iar lucrările au fost trimise fără să se specifice numele, au fost trimise pe numere, cred că acesta a fost norocul meu. Aveam 26 de ani, eram tânăr. Eram sigur ce-o să iasă acolo, nu am avut niciun dubiu că am fi putut greși. Practic, nu mă așteptam că lucrurile se vor opri, nefiind gata, dar așa a fost să fie (…) Statuia este făcută în proporție de 60%. Este departe de a fi gata. E o lucrare care se vede bine de la distanță, de aproape nu se vede nimic. Nu este gata. Nu asta s-a vrut. Nu acesta este punctul final. Condițiile de muncă nu au fost ușoare. A fost greu accesul cu materiale. Stânca a avut fisuri, a trebuit să le cimentăm, betonul și toate materialele le-am urcat pe brațe”, a spus spus Florin Cotarcea, pentru MEDIAFAX.
Un alt om care a săpat în munte este Rudolf Cocic. Azi susține că ar lua-o de la capăt oricând.
”Eu am fost mecanic, am fost și alpinist, de toate am fost. Domnul profesor Iosif Constantin Drăgan a vrut demult să înceapă monumentul, înainte de Revoluție, a reușit după ’90 să facă demersurile. Eu am fost acolo de la început. Domnul Iosif Constantin Drăgan venea periodic. Practic, monumentul nu a început din 1994, a început mult mai devreme, s-au făcut pontoane, compresoare, amenajarea de șantier, logistica mecanică, de compresoare, de curent, a durat mult mai mult. Sunt mândru de ceea ce am făcut, e unicat în Europa, rămâne și peste 2000 de ani, se va vorbi și atunci de monumentul acesta și de cei care l-au realizat. Dacă ar fi să o iau de la zero, m-aș apuca din nou de această construcție. (…) De la distanță, lucrarea este finalizată sută la sută. La apropiere ar mai trebui lucrat. Eu acum mă ocup de mentenanța monumentului, fac parte din Fundația Europeană”, a povestit Rudolf Cocic, pentru MEDIAFAX.
Pe cât de inedită este povestea sculpturii, pe atât este și cea a șefului alpiniștilor care, la 26 de ani, a fost responsabil de proiectul de o anvergură uriașă.
“Am pierdut un hotel chiar acolo lângă stâncă. Fratele meu a făcut un hotel, ne-am combinat puțin cu banca, nu am mai reușit să dăm banii înapoi și l-am pierdut. Am plecat și pentru că am avut nevoie de o schimbare. Lumea e frumoasă, merită să vezi mai multe. Aici, în Germania, tatuez. (…) L-am tatuat de foarte multe ori pe Decebal, atât românilor de aici, cât și celor de acasă. Am și un job oficial. Lucrez pe un camion câteva ore, noaptea”, a povestit Cotarcea, pentru MEDIAFAX.
Cea mai mare sculptură în piatră din Europa a fost dorința devenită realitate a unuia dintre cei mai bogați oameni de după Revoluție, lugojeanul Iosif Constantin Drăgan. Cu o viață trăită câteva decenii departe de țară, Drăgan avea o avere estimată, în anul 2006, la 1,3 miliarde de dolari. Sculptura l-a costat nu mai puțin de un milion de dolari. Sub capul lui Decebal a rămas săpată în stâncă inscripția „DECEBALUS REX – DRAGAN FECIT” („Regele Decebal – făcută de Drăgan”).
Astăzi, de la o distanță mică, de pe barcă, se poate observa că nasul statuii, care risca să cadă din cauza blocului de piatră ce s-a desprins, este de altă nuanță, fiind făcut din armătură de fier și ciment. Lucrările au fost stopate odată cu decesul finanțatorului, în anul 2004.
“Lipsește cușma, căciula, partea de sus, pe cap, pometele, pe partea stângă și urechile probabil și o barbă care nu a fost finalizată, din cauza lucrărilor s-a desprins, fiind reconstituită cu ciment. Este în stare de conservare, din 2004 nu au trecut decât 14 ani, nu s-a erodat așa de mult. Este principalul punct de atracție al zonei, a dus la dezvoltarea turismului foarte mult și oamenii sunt surprinși, uimiți de lucrare și de frumusețea locurilor. (…) Ar fi ideal să existe o instalație de iluminat la Chipul lui Decebal. Ea a existat la început, a fost ceva provizoriu, la intervenția Consiliului Județean s-a tras o linie de curent până la Chipul lui Decebal, rămânând ca în viitor să se facă o iluminare arhitecturală”, spune Alin Subţire, antreprenor recunoscut în turismul local.
Estimările făcute de reprezentanții Parcului Natural Porțile de Fier arată că numai anul trecut în jur de 50.000- 56.000 de turiști au ajuns în zonă.
