Un lugojean este singurul român care a câștigat vreodată Cupa Mondială la fotbal, cel mai râvnit trofeu din lumea sportului. Josef Posipal este un nume care nu spune mare lucru majorității lugojenilor, însă pentru sportivii de performanță, mai ales cei din fotbal, “Jupp”, așa cum îi spuneau amicii, este o legendă absolută. Întreaga poveste a sportivului este redată de publicația tikitaka.ro
Posipal s-a născut în orașul Lugoj din județul Timiș pe 20 iunie 1927. În Lugoș și-a petrecut primii 16 ani din viață. Josef a fost fiul unui brutar de origine germană, Peter Posipal și a unei unguroaice, Anna Maria. Tătăl său a fost un mare amator al sportului cu balonul rotund și acesta pare să-i fi injectat bucuria fotbalului și fiului său.
Începuturi la „Vulturii” Lugoj
Josef s-a născut într-o perioadă în care Chinezul și Ripensia făceau legea în fotbalul românesc așa că n-a fost prea dificil pentru el să înțeleagă fenomenul. Deși nu există documente oficiale, “Jupp”, așa cum era poreclit Josef, ar fi evoluat în perioada copilăriei la echipa locală din Lugoj, Vulturii. Înainte de a se dedica în totalitate fotbalului, Jupp practica mai multe sporturi: natație, atletism, handbal, patinaj , tenis de masă și schi.
Marea schimbare a vieții sale s-a petrecut în 1943 pe când avea 16 ani. La fel ca mulți români din Banat, Josef Posipal a emigrat în străinătate, mai exact în Germania de Vest. Pentru a evita unele probleme, și-a schimbat numele în Josef Berwanger. A ajuns în Hanovra și urma să lucreze ca și ucenic într-o oțelărie. În plin război, ajunge să lucreze într-o fabrică de armament. În acea fabrică și-a petrecut următorii doi ani, până în 1945 când s-a terminat războiul.
Posipal n-a renunțat la sport în acest timp și s-a înscris într-o echipă formată exclusiv din refugiați numită Weisser Adler (Vulturul Alb). De altfel, echipele de refugiați erau foarte populare la acea vreme nu doar în Germania ci și în celelalte tări occidentale.
Probleme cu cetățenia
Posipal n-a jucat prea mult la această echipă. A fost observat imediat de câteva echipe și a făcut pasul la formația TSV Badenstadt și mai apoi la Blau-Weiss Wolpinhausen. A jucat aici până în 1946 când s-a transferat la o echipă dintr-o ligă superioară, Linden 07. Cu această echipă a reușit să câștige campionatul în primul său sezon, calificându-se în Oberliga Nord (primul eșalon fotbalistic organizat în nordul Germaniei și cea mai importantă competiție până la înființarea Bundesligii în 1963). Din păcate pentru el și pentru colegii săi, echipa n-a apucat să evolueze în Oberliga Nord datorită mult mai titratei formații Hannover 96 care le-a preluat locul în urma unor reclamații.
În anul imediat următor, adică în 1947, Posipal semnează primul său contract de fotbalist profesionist cu echipa SV Arminia Hannover. Odată cu semnarea acestui contract, Jupp revine la numele cu care s-a născut, Josef Posipal! La Arminia a început în postura de atacant reușind să marcheze 12 goluri în 15 partide în primul său sezon. În al doilea sezon, randamentul său din atac n-a mai fost la fel de eficient înscriind doar 5 goluri în 22 de partide. La sfârșitul acelui campionat, antrenorul Armniei, a semnat cu puternica echipă Hamburger SV. Acesta n-a venit cu mâna goală la noua sa echipă, aducânu-l cu el și pe Posipal. Datorită fizicului său impunător, Knopfile l-a retras pe Posipal mai întâi pe poziția de mijlocaș ofensiv pentru ca într-un final, să-l reprofileze în fundaș.
Campion mondial în 1954
După un sezon foarte bun făcut cu Hamburg pe poziția de fundaș, Posipal este convocat de selecționerul nemților de la acea vreme, Sepp Herberger pentru un meci cu Elveția. Era primul meci internațional pentru Germania de Vest după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial. Din păcate pentru lugojean, debutul său în naționala Germaniei de Vest nu s-a produs datorită cetățeniei române. În acel moment, Posipal nu putea evolua decât pentru naționala României, lucru care nu s-a întâmplat niciodată. Jupp a devenit cetățean german un an mai târziu, în 1951. Pe 17 iunie, 1951, Posipal este rechemat la naționala Germaniei de Vest pentru meciul cu Turcia. Acela a fost și meciul său de debut pe scena internațională fiind utilizat pe poziția de fundaș dreapta. Echipa sa se impunea cu 2-1.
Posipal a devenit într-un timp destul de scurt unul dintre cei mai buni fundași nu doar din Germania de Vest ci chiar din lumea întreagă. Datorită multiplelor sporturi pe care le practica, capacitatea sa de efort era cu mult peste cea a celorlalți jucători. Era un jucător complet din toate punctele de vedere. Cu el în teren, Hamburg a cunoscut cea mai prosperă perioadă din întreaga istorie a clubului: 8 titluri de campioană! Pe plan internațional, devine unul dintre cei mai importanți fundași din lume drept dovadă este invitat să joace într-un amical de lux: Anglia vs. Restul Lumii în 1953.
Apogeul carierei sale a fost la Mondialul din 1954 când Germania de Vest câștiga finala în fața Ungariei lui Ferenc Puskas, devenind singurul român campion mondial.
Citește întreaga poveste a lugojeanului campion mondial la fotbal aici.
