Un sanctuar neolitic vechi, de peste 6.000 de ani, se reconstruiește la Parța. De anul viitor, turiștii vor putea vedea la dimensiunea reală, cum arăta această așezare în urmă cu șase milenii.
“Așezarea neolitică Parța se află la 15 kilometri sud de Timișoara. În centrul acesteia a fost cercetat un edificiu de cult de mari dimensiuni. Sanctuarul, vechi de 6.200 de ani, este de formă rectangulară, fiind împărţit în două încăperi. Pe ambele părţi ale zidului despărţitor dintre acestea, era o masă altar pe care au fost descoperite o serie de obiecte care ne oferă o imagine despre ritualurile care erau practicate aici”, arată specialiștii de la Muzeul Național al Banatului. 
În urma descoperirilor făcute de arheologi, în momentul de față se știe exact cum arăta și cum era împărțit sanctuarul.
“Încăperea situată la est adăpostea statuia dublă, ce redă două personaje, unul feminin, care are pântecul reliefat şi un altul care are un cap de taur modelat realist.În faţa statuii monumentale era o uşă străjuită de două coloane de lut care erau terminate cu câte un cap de taur, capetele fiind decorate cu benzi incizate şi pictate cu roşu şi galben.
Lângă această uşă se afla o a doua deschidere, care avea în partea superioară o nişă în care a fost descoperit un idol-bust în mărime naturală, perforat longitudinal, în care era fixat un craniu. În colţul încăperii au fost descoperite mai multe lame de silex foarte tăioase care erau folosite la sacrificiile ritualice, care aveau drept scop menţinerea bunăvoinţei divinităţii, la originea acestora fiind ideea sacrificiului primordial, al omorului primar. Încăperea dinspre vest a fost divizată în două casete de dimensiuni apropiate.
În prima dintre casete era un soclu de lut situat lângă o vatră portabilă susţinută de un suport de pari. Lângă aceasta a fost descoperită o mare cantitate de cenuşă, precum şi resturi de la ofrandele aduse zeilor. Pe soclu era un idol-bust decorat pe piept cu incizii în zig-zag, cu o perforaţie verticală în care era fixat un craniu de animal. În cealaltă casetă erau mai multe vase în care erau depuse ofrande. Într-unul dintre aceste vase, o amforă cu faţă umană, au fost descoperite falange de la mâna unui om. Tot în acest spaţiu au fost descoperite boabe de grâu carbonizate care provin de la ofrandele aduse zeilor, prin arderea ritualică (fumigatio) a grăunţelor”, arată istoricii, despre sanctuarul descoperit în anii 70.
Pentru câțiva ani, sanctuarul a fost reconstruit în incinta Muzeului Național al Banatului, cu sediul în Timișoara, Piața Iancu Huniade nr. 1, județul Timiș.
Sanctuar reconstruit la dimensiunea reală
Specialiștii de la Muzeul Banatului din Timișoara au luat decizia să realizeze în punctul muzeal de la Parța – aflată acum în construcție, o replică 1-1 a sanctuarului neolitic descoperit pe malul Timișului, în anii 70.
„Noi vom pune acolo, în mijlocul clădirii, sanctuarul refăcut la dimensiunile lui reale. El acum, la Muzeul Banatului, e într-o încăpere mai mică. Castelul, din rațiuni militare, are încăperi boltite și destul de mici. Sanctuarul era mai mare. Avea în jur de 10 metri lungime și 6 metri lățime. Era o clădire mare. Oricine vede azi în muzeu statuia centrală, realizează că ceva nu este în regulă între dimensiunea statuii și clădirea din jur. E micuță față de ditamai statuia. Dacă o pui la dimensiuni reale, ea are deja coerență. În lumea aceea, statuia asta masivă, centrală, reprezenta divinitatea pe care ei o venerau. E o oportunitate să o putem reconstitui aici la scara reală”, a declarat pentru adevărul.ro, muzeograful Dan Ciobotaru.
Acesta a mai declarat, pentru aceeași sursă, că Sanctuarul de la Parța face parte din cultura universală și e unul din cele mai vechi și importante sanctuare din istoria culturii europene.
A fost distrus, incendiat intenționat, într-un conflict dintre comunități. A fost acoperit cu pământ și asta a făcut să se și păstreze foarte bine. E un loc unde se făceau diferite procesiuni, iar în anumite zile speciale toată comunitatea se strângea în jur și participau la ritualurile respective.
