luni, noiembrie 28, 2022
Oameni din Banat

Povestea tinerei care, de zece ani, cutreieră țara în căutare zestrei culinare a românilor. A promovat sute de rețete și obiceiuri pe cale de dispariție

FOTO Diana Oros/Arhiva personală Romana Rista

O tânără din Arad cutreieră țara în lung și-n lat, ca să descopere zestrea culinară a românilor. Chiar în această lună se împlinesc 10 ani, de când Romana Rista aduce în online secretele gastronomiei și tradițiilor românești, de pe tot cuprinsul țării și nu numai.

Iulius Town

Romana se prezintă diplomat culinar. Este interesată să afle și să transmită mai departe tradițiile, uneori uitate, din România. Tânăra a demarat și a fost implicată în diverse proiecte cu acest obiectiv. A scris diverse articole, cărți, a realizat emisiuni de televiziune, are chiar și o pagină pe Facebook, sub numele de “Fata care gătește cu flori”, unde este urmărită de peste 30.000 de persoane.

Separă corect deșeurile în 30 de secunde!

Este născută în vestul țării, la Arad, într-o familie cu rădăcini ungurești, nemțești-șvăbești și slave, unde se sărbătorea Crăciunul și Anul Nou, de două ori pe an. A crescut cu masa încărcată de bucate tradiționale, gătite după rețete ale tuturor etniilor.

Crama Aramic

A urmat Facultatea de Jurnalistică, la Timișoara, după care a luat calea multinaționalelor. Așa s-a îndepărtat pentru o perioadă și de gastronomia bogată cu care a fost crescută. Când a realizat acest lucru și-a dat seama că românii își pierd tradițiile și s-a decis că trebuie să facă ceva pentru a promova zestrea noastră culinară.

Zece ani de promovat tradiția și autenticitatea

“Proiectul pe care l-am început mai ușor, acum 10 ani, ca o încercare de a căuta rețete mai puțin cunoscute care încet-încet se uită, a devenit astăzi un brand al meu. E vorba de zestrea culinară, pe care o avem și care nu ar trebui să fie uitată. Am și publicat două volume, cu câte 20 de rețete, din diferite zone ale țării, etnii, zone de frontieră, zone de graniță, nu neapărat de frontiere trasate de istorie. Mă bucură că ceea ce am făcut este un bun valoros, este un bun pe care eu îl dau, îl ofer gratuit celor care mă urmăresc în online. Și sper să am puterea și energia să ajung în cât mai multe locuri și comunități. Dar eu nu m-am rezumat și nici măcar nu am căutat să aflu doar rețete. Adică nu ăsta este principalul meu demers. Încerc să merg mai departe, să vedem cum se păstrează, care e povestea locului, a oamenilor și, practic, tot amalgamul ăsta de lucruri care adună oamenii la masă. Această diplomație culinară e pentru a duce mai departe ceea ce avem noi, chiar și în alte țări și, de ce nu, de a aduce alte țări să-și promoveze tradițiile la noi”, povestește Romana, pentru ziarul Gândul.ro

Tânăra spune că încă sunt comunități în România care se deschid destul de greu acestui demers, mai ales atunci când turiștii ajung cu păreri preconcepute în aceste regiuni.

“Sunt comunități care încep să se dezvăluie oamenilor, dar contează și modul în care noi ne raportăm, ca turiști sau ca oameni care vin într-o comunitate. Adică trebuie să fim deschiși la ceea ce descoperim, pentru că asta îi face și pe ei să se deschidă. Sunt comunități care gustă partea aceasta de, eu știu, curiozitate a altor oameni și încep să fie deschiși, dar sunt și alte zone în care și eu am pătruns mai greu, pentru că nu neapărat că își doreau să vină oamenii, turiștii. Dar cred că, în câțiva ani, își vor da seama că și din partea lor trebuie să vină o deschidere”, e de părerea tânăra.

Romana, care are origini bănățene, dă exemplu zona Banatului de pustă care nu este suficient exploatată.

“Banatul ăsta de pustă, care mie îmi este foarte drag și de care mă leagă foarte multe, din familia mea bănățeană și cu origini multietnice și multiculturală, ar trebui cumva promovat. De exemplu, încerc foarte mult să fac cunoscut Banatul francez, de care nu se mai vorbește mai deloc. Am cercetat și, chiar în primul volum de zestre culinare, mi-am dorit să deschid această comoară a Banatului, cele 10 sate cu francezi, din Alsacia-Lorena. Au fost comunități puternice de francezi, care au lăsat o moștenire culturală. La fel și șvabi bănățeni, de care noi ne-am dezis foarte ușor, iar acum, așa ca paralelă cu sașii din Transilvania, aici mai găsești sate cu poate 1-2 șvabi și asta este cea mai mare pierdere culturală a Banatului

Poate că o să învățăm, să privim lucrurile altfel, să ne bucurăm de ce ne-au lăsat. Românii au deprins foarte mult de la aceste etnii. E foarte fain să descoperi aceste lumi.  Eu am crescut cu o parte din ele și acuma practic scriu în mod natural despre ele, pentru că-mi amintesc de bucatele ce mi le făcea bunica și rudele și le mâncam în familie. De exemplu, fripturile cu compot. După plecarea șvabilor foarte multe rețete s-au pierdut, iar acuma văd că dincolo de Carpați, nu se știe despre acest gust sărat-dulce bănățean, despre grenadiermarsch, care este o emblemă a Banatului, adică cine știe că, aici, în Banat, se mâncau paste cu cartofi sau păturata pe crumpi, care este pătura de aluat rulată ca un melc, acel ștrudel care se pune pe o tocană de cartof, care, în funcție de familie se mai poate îmbunătăți, e și cu cârnați sau cu costiță, cu kaizer. Astea sunt mâncăruri care cred că vor dispărea, dacă astfel de comunități nu vor conștientiza valoarea lor”, spune Romana.

Continuare pe gandul.ro

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea noastră de cititori:

Lasă un răspuns