Julieta Szönyi, care a fermecat publicul în rolurile Otilia din ”Felix și Otilia” și Adnana din ”Toate pânzele sus”, s-a născut într-o zi de 13 mai(1949) la Timișoara.
A fost fiica pictorului Ștefan Szönyi(considerat părintele picturii monumentale din România) și sora artistei Anca Nicola.
Amintirile despre Timișoara erau vagi, spunea ea într-un interviu, în care povestea despre latura artistică a celor din familie.
„Am venit la Bucureşti când aveam în jur de 4 ani, aşa că am amintiri vagi despre locuinţa respectivă. Bunicii stăteau într-o cameră despărţită cu un glasvand de altă familie, cu bucătăria şi baia comune. Pentru că erau dintr-o familie bună, aveau lucruri elegante într-un spaţiu restrâns. Bunica era casnică, iar bunicul era medic veterinar şi a făcut şi sculptură. Cei care l-au cunoscut povesteau că era genul de medic care, dacă primea în toiul nopţii un telefon că a păţit ceva un căţel, rezolva. În afară de asta, fotografia extraordinar. Mai ştiu că, în tinereţe, tata avea un atelier acolo, la Timişoara, şi că lucra cu pictorul Corneliu Baba, dar şi cu alţii”, povestea Julieta Szönyi.
La Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ”Ion Luca Caragiale“ a intrat abia din a treia încercare. Pe vremea aceea erau 600 de candidați pe șapte locuri. Primul rol pe ecrane avea să fie în 1971, alături de celebrul deja de Jean-Paul Belmondo în ”Mirii anului II”.
”În anul I se făcea un fel de practică, cu roluri mici, şi am nimerit la un regizor francez foarte bun, la Jean-Paul Rappeneau care, imediat ce m-a primit, m-a întrebat dacă ştiu să fac o scenă de isterie. Cu inconştienţa şi entuziasmul vîrstei am făcut, cum mi-a trecut mie prin minte, o scenă de isterie. Am trecut proba şi am jucat alături de Belmondo în filmul Mirii Anului II. A fost extraordinar, dar mi-a fost mai greu pentru că era o scenă în care trebuia să dau cu pumnii şi cu picioarele în el şi eu nu îndrăzneam. Şi el spunea „Dă, dă cu toată puterea!“ şi îmi lua mînile ca să-mi arate cum să lovesc”, povestea actrița pentru dilemaveche.ro.
În 1972 se lansa pelicula ”Enigma Otiliei”, în care la 23 de ani, Julieta Szönyi joacă alături de Sergiu Nicolaescu, Clody Bertola și Gheorghe Dinică. În 1977 apare în ”Toate pânzele sus”, în rolul Adnanei. ”Mi-a plăcut tot ce era de făcut. A fost o bucurie ieşitul pe mare. Plecam pe mare în zori, la ora 6, ne întorceam când apunea soarele. Am iubit şi personajul. A fost plăcut”, mărturisea actrița într-un interviu pentru Adevărul.
De altfel spunea că rolul Adnanei, din acest film, a fost cel mai bun rol al său.
”Mă striga lumea pe stradă „Adnana!“ şi îmi displăcea profund, pentru că întotdeauna mă gândeam că nu mă ridic la nivelul imaginaţiei publicului. Una erau personajul machiat, impecabil, şi alta eram eu, care mergeam la facultate sau la piaţă. Mă gândeam că-i dezamăgesc. Ei erau îndrăgostiţi de personaj, nu de mine”, povestea actrița.
Urmează, până în 1989, alte șapte filme: Falansterul(1979), Ora zero(1979), Alo, aterizează străbunica!…(1981), Lumini și umbre(1981), Comoara(1983), Mitică Popescu(1984) și Cei care plătesc cu viața(1989).
În 1990, Julieta Szönyi pleacă pentru o scurtă perioadă de timp în Germania.
”Am plecat în Germania în ’90 cu fostul meu soţ, medic, am ajuns la aşa-zisul lagăr pentru străini de etnie germană, apoi ne-au făcut radiografia pulmonară, ne-au dat camera şi bonurile de masă. Fiul meu, Alexandru, era mic şi rămăsese în ţară. Mătuşa şi vărul meu, care ne-au instalat, n-apucaseră să plece, iar eu am stat două minute jos în cameră, după care am spus: Hai acasă! După aceea, ne-am propus să rămânem doar o lună, cât avea soţul meu concediu, şi să ne întoarcem. Nu mă vedeam acolo”, povestea în același interviu Julieta Szönyi.
Întoarsă în țară, a evoluat pe scena Teatrului Mic din Bucureşti până s-a pensionat. Aici a jucat în piesele ”Primăvara d-nei Stone la Roma” de Tennessee Williams, ”Furtuna” de William Shakespeare, ”Fetele din calendar” de Tim Firth.
În anul 2019, după mai bine de trei decenii în care nu și-a mai făcut apariția în filme, Julieta Szönyi a fost distribuită în filmul lui Corneliu Porumboiu, ”La Gomera”. Pelicula a avut premiera la Festivalul de film de la Cannes, în 2019. A fost propunerea României pentru Premiile Oscar din 2020, dar nu a fost nominalizat. Ultima apariție pe marele ecran a fost în 2020, în ”Est – Dittatura Last Minute”, în regia lui Antonio Pisu.
Julieta Szönyi a trăit o poveste de iubire, în ultimii zece ani de viață, cu Galfi Akos, un fost coleg de școală. Cei doi s-au iubit de când erau pe băncile școlii, dar destinul lor a fost să se despartă din adolescență. După mai bine de 40 de ani, s-au reîntâlnit și au rămas împreună.
Se stingea din viață, într-o zi de 18 aprilie, la vârsta de 75 de ani, în urma unei leucemii fulminante.
„Ne-am iubit cu toată puterea sufletului în copilărie și adolescență. Toți acești ani am trăit numai să o pot vedea, asculta, îmbrățișa. Într-o zi, pe la 17 ani, mi-a spus foarte serios: să știi că noi ne vom iubi toată viața, dar acum este mai bine să ne despărțim. Așa am făcut. Fiecare dintre noi și-a trăit viața cum a putut mai bine(…) Acum zece ani ne-am regăsit și am rămas împreună într-o fuziune totală, permanentă. Atunci am cerut Destinului zece ani de viață fericită împreună. Astăzi s-au împlinit acei zece ani. Cea mai bună parte a mea a murit cu ea. Ultimul lucru pe care i l-am spus a fost: «Ține-mă de mână strâns, hai să furăm liliac și să mergem acasă la noi»”, a scris Gàlfi Akos, soțul Julietei, pe 18 aprilie 2025.
foto. Studiourile Buftea, Andrei Partoș
