Conacul şi domeniul de la Rudna (judeţul Timiş) au aparţinut baronului Nikolici, care făcea parte dintre cele mai reprezentative familii sârbeşti din Ungaria de altădată. Imobilul a fost lăsat în paragină după Revoluţie, însă o familie de germani au cumpărat „castelul” şi au început să-l renoveze.
În 2002, Maria şi Willie Radermacher au lăsat viaţa liniştită din Germania pentru a se muta la Rudna. Au devenit proprietari de conac. Cu mult suflet şi mulţi bani au restaurat o parte din imensiul conac. Când l-au cumpărat nu mai existau geamuri, uşi, instalația electrică a fost furată, acoperişul stătea să se prăbuşească, iar hoţii au început să demonteze cărămizile din pereţi. Conacul a fost vândut de moştenitorii doctorului Alexandru Lighezan (cel care a cumpărat domeniul de la familia Nikolici).
După al Doilea Război Mondial, castelul a devenit casă de promenadă, apoi subunitate de grăniceri, iar prin anii ‘60, după naţionalizare, a ajuns sediu de CAP. Atunci încă era în stare bună. După 1989 a început dezastrul, deşi conacul este inclus pe lista patrimoniului naţional.
Pe lângă castel, domeniul de la Rudna cuprinde mai multe anexe, pământ întins pe 12 hectare, livadă de pruni, grădină şi chiar un lac. Acestui domeniu aparţine şi fosta moară, cât şi capela familiei Nikolici care nu se află în actele proprietarilor.
Jumătate din conac a fost reabilitat. Dar mai sunt încă 20 de camere de pus la punct, plus pivniţa și podul și parte de exterior.
Satul Rudna era deţinut de familia Nikolici
Familia Nikolici de Rudna a fost una dintre cele mai distinse familii de origine sârbă din Ungaria, o familie care datorită impresionantei activităţi politice, dar mai ales economice, îşi merită cu siguranţă locul în paginile oricărei lucrări dedicate istoriei moderne a Banatului.
Istoria familiei Nikolici începe cu anul 1694, când fraţilor Emanuel I, Peter I şi Szlavon Nikolici precum şi soţiei lui Emanuel I, Ana, le-a fost acordat titlul nobiliar maghiar de către regele Leopold I, titlul fiind publicat în acelaşi an la congregaţia comitatului Pesta. Urmaşii celor trei fraţi au locuit în Pesta, Buda, Raczkeve, Szent-Endre iar alţii au ajuns la Lugoj şi Ciacova.
Unul dintre fiii lui György II, era János II Nikolici, al cărui fiu János III Nikolici este cel care a achiziţionat domeniul Rudnei împreună cu socrul său Todor Ivankovici în anul 1782, cu ocazia licitaţiei bunurilor erariale din Părţile Sudice, organizate la Timişoara.
János III Nikolici a răscumpărat mai târziu partea deţinută de socrul său Todor Ivankovici, devenind astfel singurul proprietar al domeniului Rudna. Pentru că nu avea copii, l-a adoptat pe János Belcici, născut la Semlin în anul 1776.
János Belcici, devenit din anul 1804 János IV Nikolici, rămâne singurul proprietar al Rudnei şi deţinătorul titlului nobiliar al familiei Nikolici.
În anul 1825 János IV Nikolici a cumpărat domeniul Macedonia (localitate în judeţul Timiş) de la familia Joannovici. Conform testamentului, bunurile sale au fost moştenite de cei trei fii ai săi şi anume: János VII Nikolici a primit domeniul Macedonia şi o parte din domeniul Rudna, iar Péter IV şi Sándor I care au moșrenit suprafaţa rămasă din domeniul Rudna.
La cererea lui János III Nikolici, regele Francisc I i-a recunoscut la 14 august 1804 donaţia pentru domeniul Rudna, fiului adoptiv János Belcici, care din acel moment va purta numele de Nikolici.
 au aparţinut baronului Nikolici, care făcea parte dintre cele mai reprezentative familii sârbeşti){kind=link}