În inima Muntelui Mic, la o altitudine de 1.620 de metri, se află Schitul „Sfântul Ilie”, o construcție din lemn care își păstrează farmecul și unicitatea până astăzi. Acesta este situat la marginea pădurii de brad și este strâns legat de istoria fondării stațiunii climatice Muntele Mic, în anul 1936. La scurt timp după aceasta, în luna iulie a aceluiași an, a fost ridicat și Monumentul Eroilor Bănățeni sau Crucea Albă de pe „Cleanțul Găina” (1670 m altitudine) din Muntele Mic.
Biserica schitului, cu hramul „Sfântul Proroc Ilie”, a fost construită între anii 1939 și 1940 și sfințită la 1 mai 1940 de Episcopul Caransebeșului, Vasile Lăzărescu. Construcția din bârne de lemn, pe o fundație de piatră și un soclu de 1,5 m, are o lungime de 9,20 m și o lățime de 6,60 m și este acoperită cu șindrilă. De asemenea, biserica are o turlă foarte înaltă, de 20 m, după modelul bisericilor de lemn din Maramureș și Munții Apuseni, pentru a ușura căderea zăpezii în timpul iernii.
Schitul de pe Muntele Mic a fost ridicat de timișoreni prin Uzinele Electrice Timișoara, spre deosebire de schitul de pe Semenic care a fost construit de reșițeni cu ajutorul UDR-ului. Cu toate acestea, acestea sunt două locuri de pelerinaj importante pentru credincioșii din zona Caransebeș și din Timișoara. În fiecare an, la 20 iulie și 14 septembrie, Schitul „Sfântul Ilie” și Crucea Albă de pe Muntele Mic sunt înconjurate de credincioși.
Pe lângă priveliștea impresionantă și cadrul natural minunat din jurul schitului, această bijuterie de lemn este cunoscută și pentru pictura sa murală „ulei cu ceară”, executată de Elvira Dăscălescu, ajutată de soțul ei Andrei Dăscălescu. Scenele biblice precum Învierea Mântuitorului, Predica de pe munte, Învierea lui Lazăr, Fântâna lui Iacob și Împărtășirea apostolilor pot fi admirate în biserică. Iconostasul sculptat în lemn de stejar de către sculptorul Ștefan Gajo din Timișoara.
De la 1 iulie 1991 s-a reluat viaţa monahală prin slujirea ieromonahilor Emanuel Boldea (1991-1995) şi Ilarion Iancu (1995-1999). Din anul 1999 egumen al acestui schit este ieromonahul Pantelimon Timiş, care a reuşit, cu ajutor de la credincioşi, să ridice lângă mănăstire o clădire ce adăposteşte chilii, trapeză (sală de mese) şi bucătărie. Recent, la biserica schitului s-a schimbat pardoseala şi s-a refăcut Sfânta Masă.
Crucea monument comemorativ al eroilor bănățeni căzuți în Primul Război Mondial
În strânsă legătură cu schitul de pe Muntele Mic este crucea înălţată pe Cleanţul Găina. Unul dintre cele mai impresionante monumente comemorative din România este Crucea Eroilor de pe Muntele Mic. Această cruce înaltă de 27 de metri a fost construită pentru a comemora eroii bănățeni care au murit în Primul Război Mondial. Monumentul a fost ridicat inițial în anul 1936 și apoi reconstruit în perioada 2001-2004.
Crucea se află la altitudinea de 1670 de metri și este formată din oțel laminat. Datorită dimensiunilor sale impresionante și a altitudinii, crucea ocupă locul al doilea din România, după Crucea Eroilor de pe Muntele Caraiman. Accesul către platoul pe care se află crucea se face prin satul Borlova, comuna Turnu Ruieni, pe un drum serpuit de aproximativ 15 kilometri prin pădurile de brad.
Crucea originală, construită în 1936, era făcută din opt trunchiuri de brad grupate două câte două, selectate din pădurea de pe Muntele Mic și transportate la locul construcției cu ajutorul cailor. Această cruce a fost dotată cu o sirenă și patru proiectoare alimentate de o microhidrocentrală electrică și putea fi văzută noaptea din Timișoara. Din cauza erodării structurii lemnoase, crucea veche s-a deteriorat semnificativ și a fost înlocuită cu una nouă de oțel, care a fost sfințită în 2004.
Din anul 2006, la praznicul Înălțării Sfintei Cruci din fiecare 14 septembrie, comunitatea locală organizează pelerinaje la acest monument. Crucea Eroilor de pe Muntele Mic a devenit un simbol al Banatului Montan și un loc de aducere aminte a celor căzuți în Primul Război Mondial.
