”Banatul avea propria variantă de all inclusive, cu mult înainte ca expresia să intre în vocabular. Se numea Buziaș”, scrie Muzeul Național al Banatului. În lunile iulie și august, familii din Banat, Budapesta, Viena și din multe alte orașe ale Imperiului Austro-Ungar veneau într-una dintre cele mai elegante stațiuni balneare din această parte a Europei.
”Unii căutau sănătatea. Alții descopereau vacanța. Programul unei zile curgea firesc. Dimineața începea cu un pahar de apă minerală băut direct de la izvor. Urmau băile terapeutice, plimbările prin parc și răcoarea colonadei. După-amiaza invita la o plimbare cu barca pe Lacul Sfântul Anton. Seara aparținea fanfarei.Acolo se legau prietenii, începeau povești de dragoste și se stabileau întâlniri pentru ziua următoare. În loc de Dă-mi Instagramul tău, era suficient un zâmbet și o întrebare: Ne vedem diseară la fanfară?”, relatează cu umor cei de la Muzeul Banatului.
În centrul stațiunii se afla Grand Hotel, ridicat între anii 1848 și 1853. Din aici porneau aleile spre izvoare, băi, colonadă și parc, iar în clădire funcționa și administrația stațiunii.
”Sezonul balnear începea la 15 mai și se încheia la 1 octombrie. Hotelurile și vilele își primeau oaspeții, ștrandul cu apă minerală era plin, iar în 1905 aici se efectuau peste 92.000 de proceduri balneare. În parc răsunau valsuri, oamenii se opreau la terase, iar o plimbare pe sub colonadă făcea parte din ritualul fiecărei seri. Buziașul însemna și cultură. În 1937, Filaret Barbu organiza aici un curs de vară de muzică și dirijat, la care participa și corul condus de Ion Vidu. Muzica își găsea locul firesc printre izvoare și alei umbrite. Iar printre castani apăreau și cele mai simpatice gazde ale stațiunii: veverițele. Acum un secol alergau printre rochii albe, umbreluțe și pălării elegante. Astăzi au devenit simbolul orașului și au chiar propriul lor festival, un motiv în plus pentru care Buziașul își păstrează farmecul. Fotografiile acestea surprind o destinație care vorbea românește, maghiară, germană și franceză. O stațiune în care vacanța avea gust de apă minerală, sunet de fanfară și umbra răcoroasă a colonadei”, mai scrie Muzeul Banatului.
Prima analiză chimică a izvoarelor de la Buziaș a fost realizată în 1805, mai arată cei de la muzeu, iar în 1884, specialiștii comparau apa minerală de aici cu cea din Spa și Pyrmont, două dintre cele mai renumite stațiuni balneare ale Europei. Îmbutelierea a început încă din 1840, iar apa care ajungea până în Germania, era medaliată la expoziții și concursuri internaționale.
Fotografiile publicate de Muzeul Național al Banatului surprind farmecul și eleganța acelor vremuri, într-o destinație care vorbea românește, maghiară, germană și franceză. O stațiune în care vacanța avea gust de apă minerală, sunet de fanfară și umbra răcoroasă a colonadei, așa cum spun cei de la muzeu, pentru că ”Banatul avea deja destinația ei preferată.cu mult înainte ca vara să aibă hashtag”.
