Vechea școală din localitatea timișeană Otelec, construită la mijlocul secolului al XIX-lea, a fost transformată într-un muzeu. Este unul dintre punctele de interes din comuna aflată la granița cu Serbia, vizitată de bicicliștii care folosesc ciclostrada de pe dig, precum și de cei care ajung la Otelec cu vaporul.
Cea mai veche clădire din localitate aparține bisericii romano-catolice, care, în loc să o vândă, a preferat să o lase comunității.
„Clădirea a fost construită la începutul secolului al XIX-lea. Inițial a funcționat ca școală și casă de rugăciuni, fiind în centrul localității. Încă nu era construită biserica. Este și cea mai înaltă clădire din pământ bătut din localitate și cea mai veche clădire din comună care a rămas în forma sa actuală. Până în 1885, a avut dublă funcțiune, școală și casă de rugăciune. După construcția bisericii, a rămas doar școală. În anii 1960, s-a construit noul corp al școlii, iar aici au rămas doar clasele 1-4, până în 2007, când a intrat din nou în proprietatea parohiei”, a povestit sculptorul Geza Molnar, administratorul clădirii.
Satul a fost grav afectat de inundațiile din primăvara anului 2005, când s-a rupt digul de pe râul Timiș, aflat la circa 15 kilometri distanță. Peste 200 de case au fost fie grav afectate, fie s-au prăbușit, astfel că multe obiecte vechi s-au pierdut. Cu toate acestea, există destul material pentru muzeu, care vorbește despre istoria comunității maghiare din sat.
„Fiind pasionat de tradiții locale, de etnografie, primul gând a fost să înființez un muzeu comunal. După ce am primit clădirea, m-am urcat în pod unde am descoperit vechile bănci pe care am stat și eu. Primul plan a fost ca după renovarea unei încăperi să cobor din pod acele bănci și să le restaurez. Am amenajat o clasă de școală veche, avem chiar și catedra și tabla din acele vremuri. Când oamenii din sat au aflat ce se va face aici, au început să aducă obiecte”, a mai spus Geza Molnar.
Începând din 2015, prin Otelec trece pista de biciclete care străbate malul canalului Bega, de la Timișoara până la granița cu Serbia. În 1930, Otelec avea port pe Bega, unde ancorau vapoare de pasageri și de marfă. Exista o cursă zilnică spre Timișoara și înapoi. După reluarea navigației, Primăria a elaborat un PUZ pentru refacerea portului. Până atunci, a fost amenajat un ponton unde pot acosta bărcile care ajung în sat.
Istoria Otelecului
În secolul al XV-lea, Otelec se afla în proprietatea familiei Teleki, însă în perioada otomană satul a fost pustiit. În 1838, a intrat în posesia grofului Buttler Janos, care a repopulat satul cu coloniști maghiari și a înființat satul Iohanisfeld, aducând coloniști din Luxemburg și Alsacia.
În 1910, în Otelec trăiau 1.878 de etnici maghiari și 33 de germani. În 1930, Otelec avea port pe Bega, unde ancorau vapoare de pasageri și de marfă. În perioada interbelică, Otelec a purtat numele Ungureni. Satul a fost grav afectat de inundațiile din primăvara anului 2005, când s-a rupt digul de pe râul Timiș, aflat la circa 15 kilometri distanță. În ciuda distanței relativ mari față de râul Timiș, satul a fost puternic afectat. Peste 200 de case au fost fie grav afectate, fie s-au prăbușit.
Din 2008, comuna Otelec are în componență două sate: Otelec și Iohanisfeld. Conform recensământului din 2021, populația comunei se ridică la 1.657 de locuitori. Majoritari sunt românii (67%), care locuiesc în special la Iohanisfeld, în timp ce maghiarii (25%) locuiesc la Otelec.
