Pe 4 decembrie 1967 se stingea din viață la București pictorul Ștefan Szönyi, considerat părintele picturii monumentale din România. Ultima dintre lucrările sale, poate cea mai cunoscută, acoperă faţada clădirii de șapte etaje a Universităţii de Vest din Timişoara și îi reprezintă pe Mihai Eminescu și Nicolae Bălcescu.
Născut pe 26 iulie 1913, la Banloc, în județul Timiș, artistul și-a petrecut copilăria în proximitatea castelului familiei Karátsonyi, unde tatăl său lucra ca medic veterinar. Toată copilăria sa a fost marcată de lumina, peisajele și personajele din Banat. Familia i-a observat talentul precoce și a încurajat întâlniri pe teme artistice cu artiști locali. Pasiunea sa îl face să fie acceptat în grupul unor artiști mai vârstnici care aveau obiceiul să se reunească la Lugoj. La 15 ani lucrează deja sub îndrumarea lui Virgil Simonescu la executarea picturilor murale ale bisericii din Lugoj, iar în anii ’30, pe când unii de abia îşi începeau studiile, el avea deja expoziţii personale. Artişti-profesori precum Julius Podlipny, Alexandru Popp, Romul Ladea sau Aurel Popp au avut un rol important în formarea pictorului.
Anul 1938 îl găsește în Franța, pentru o pregătire specială la Academia Ranson din Paris, unde întâlnește numeroase personalități și diverse curente culturale și de unde în 1939 se întoarce în țară. Între anii 1940 și 1942, Ștefan Szönyi a realizat pictura monumentală din sala festivă a Școlii orășenești de meserii din Timișoara, ce fusese inaugurată în 1900. Fresca are 15 metri lungime și patru metri lățime și a fost restaurată în anii ’80.
În 1950 devine director de studii și profesor la Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu” din București, unde înființează, împreună cu profesorul Gheorghe Labin, secția de artă monumentală. Are expoziții la București, Praga, Moscova, Leningrad, Budapesta, Sofia, RDG, Grecia, Turcia, Paris, New Delhi, Bienala de la Veneția.
Magician al culorii și profesor adulat de studenți
”Maestru strălucit al desenului clasic, dar mai ales îmbogățit cu persuasiunea preciziei frizând desăvârșirea, magician al culorii și profesor adulat de studenți pentru meticulozitatea, pragmatismul plastic și înalta calitate a discursului său academic“, spunea despre el Toma George Maiorescu.
În 1966, revine la Timișoara pentru a realiza mozaicul de pe fațada Universității din Timișoara.
“Fiind originar din Timişoara, a fost mişcat şi a luat foarte în serios treaba. Nu doar crezul în artă şi creaţie. A propus ca personaj principal să fie Prometeu, care să coboare din cer către 18 personalități ale umanității, din toate domeniile. De la Einstein, Dante, Marie Curie, personaje din Shakespeare… Cenzura la epoca respectivă nu a fost de acord. Că de ce stă Prometeu cu capul în jos, de ce nu e încălţat, ce cu flacăra aceea? În plus, nu sunt români. În final a dorit să-l pună pe Eminescu, al cărui fan era, alături de Dante. În final au rămas Eminescu cu Bălcescu –un personaj pe care îl aprecia tata. Nemulţumirea a venit când i s-a precizat că nu mai are bugetul iniţial și i se acordă doar două culori. Cu timpul aceste personaje s-au şi decolorat. A murit după o lungă boală. Povestesc prietenii, familia, că s-ar fi îmbolnăvit de inimă rea. Dintr-un fel de decepţie profundă, legată de un crez artistic, ideologic, puternic”, povestea Anca Anca Szönyi Thomas, fiica artistului.
Ștefan Szönyi a murit în 4 decembrie 1967, la vârsta de 54 de ani.
Proiect expozițional la Muzeul de Artă din Timişoara
În 2017, Muzeul de Artă din Timişoara a deschis o expoziţie ce prezenta personalitatea şi opera pictorului Ştefan Szönyi, cu lucrări din colecţii private. Era prima expoziţie ”Szönyi“ realizată în România, după schimbarea de regim din 1989. De altfel, ultima expoziţie care i-a fost dedicată datează din anii ’70. Menit să marcheze 50 de ani de la moartea pictorului, proiectul expozițional a fost însoțit de publicația monografică Ștefan Szönyi 1913-1967, album apărut în 2016.
”Opera lui este ca o oglindă cu două faţete. În ambele se reflectă perioade din viaţa sa: prima este cea a tinereţii, a studiilor, a prieteniilor durabile, a entuziasmului revoluţionar şi a unei creaţii puse sub semnul expresionismului magic, a doua este cea a stabilizării, a aşezării într-un tipar ales cu luciditate, al artei cu tendinţă, al realismului (…). Arta lui Ştefan Szönyi rămâne valabilă, valoroasă, prin calităţile artistice, prin măiestria actului de creaţie şi prin conceptualizarea oricărui subiect pe care şi-l propune. De-a lungul creaţiei sale artistice sunt câteva trăsături particulare care se cer subliniate: calitatea de portretist, arta monumentală ca document istoric, perfecţionismul dovedit prin numeroase studii şi schiţe şi prin variante“, spunea criticul de artă Ruxandra Dreptu, autoarea textului monografic.
“Ștefan Szönyi este unul dintre artiștii celebri ai României care s-au format și s-au afirmat în mediul social-cultural al Timișoarei interbelice. Pentru cei ce vor să înțeleagă opera sa este de dorit s-o contextualizeze, mai precis s-o asocieze atmosferei sociale și intelectuale a unui oraș care în preajma celui dintâi război mondial și mult timp după aceea a fost considerat singurul experiment reușit al politicilor iluministe ale Europei Centrale. În biografia, educația, gândirea și arta lui Szönyi se regăsesc moștenirile multiplu codate ale Mitteleuropei. Adică, tot ceea ce a dat un contur și o identitate inconfundabile Banatului Timișoarei”, aprecia Victor Neumann, pe atunci directorul Muzeului de Artă Timișoara.
În 2019, Ștefan Szönyi a fost declarat post-mortem cetățean de onoare al Timisoarei, iar o stradă din Timișoara îi poartă numele.
Una din fiicele sale, Julieta Szönyi, născută pe 13 mai 1949 la Timișoara, și care a murit în acest, a fost actriță de teatru și film. Considerată una dintre cele mai mari frumuseţi ale marelui ecran românesc, din perioada comunistă, a fost memorabilă în rolul Otiliei din filmul “Felix şi Otilia” (1972) şi cel al Adnanei din filmul serial “Toate pînzele sus” (1976).
Cea de-a doua fiică, Anca Szönyi Thomas (n. 1958), este o artistă vizuală și actriță stabilită din 1986 în Franța. A fpst cea care a organizat expoziţia din 2017 de la Timișoara.
