În această zi de octombrie, acum mai bine de trei veacuri, Prințul Eugeniu de Savoya intra în cetatea Timișoarei, pecetluind astfel eliberarea de sub ocupația otomană ce durase 164 de ani. După un asediu lung, ce a costat multe vieți omenești, la 12 octombrie 1716, ora 11 și jumătate, garnizoana otomană s-a predat, iar în 17 octombrie a părăsit cetatea, conform punctelor capitulării, negociate cu Prințul Eugeniu. Începea astfel o nouă vreme, o reconectare a urbei și a Banatului la spațiul apusean creștin, la cultura și valorile ce îi aparținuse încă din vremea cuceririi romane și până în tragicul an 1552.
Aceeași zi de 18 octombrie marca și aniversarea comandantului Eugeniu de Savoya (1663–1736) – una dintre figurile definitorii ale Europei secolului al XVIII-lea. Spirit al Luminilor, apropiat de gândirea lui Voltaire, Montesquieu și Leibniz, a visat o Europă unită, condusă de rațiune și credință.
Pentru Timișoara, acel moment a fost un prag. Orașul s-a reconstruit în spirit baroc, cu bastioane, piețe și străzi care păstrează până astăzi ordinea și eleganța unei lumi în formare. A fost o renaștere, o reîntoarcere spre ideea de modernitate și deschidere.
